hingheri definitie

2 intrări

23 definiții pentru hingheri

HENGHÉR s. m. v. hingher.
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).
HINGHERÍ, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.
HENGHÉR s. m. V. hingher.
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).
HENGHÉR s. m. v. hingher.
HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) henghér (CARAGIALE, O. II 268) s. m.
hinghér s. m., pl. hinghéri
*hingherí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingherésc, imperf. 3 sg. hinghereá; conj. prez. 3 să hinghereáscă
hinghér s. m., pl. hinghéri
HINGHÉR s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.
HINGHÉR s. v. călău, gâde.
hinghér (hinghéri), s. m. – Persoană care se ocupă cu prinderea și exterminarea cîinilor vagabonzi. – Var. hengher. Germ. Henker (Borcea 193; DAR; Gáldi, Dict., 178), prin intermeidiul săs. hoengêr sau al mag. henger. Instituție municipală, creată în București în 1810. – Der. hingherie, s. f. (cușcă de cîini, îndeletnicirea de hingher).
HINGHÉR ~i m. Lucrător din serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi. /<săs. hoenger
hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)].
hingher m. V. hengher.
henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde cîniĭ de pe strade. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju.
hinghér, V. hengher.
HINGHER s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.
hingher s. v. CĂLĂU. GÎDE.
hingherí vb. I A urmări cu obstinație ◊ „În «Unforgiven», Clint Eastwood este un răzbunător [...] care-și hingherește prin rafinamente rivalul.” Lit. 19/93 p. 13 (din hingher + -i)
hingher, hingheri s. m. (intl.) polițist.
HINGHERÍ, hingherésc, vb. IV. (Arg.) A hăitui, a prigoni (cu insistență) o persoană. (din hingher + suf. -i) [în DOOM 2]

hingheri dex

Intrare: hingher
hengher
hingher substantiv masculin
Intrare: hingheri
hingheri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a