Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru himera

HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie. Toată viața ta ai alergat după o himeră și... nimic n-are să s-aleagă din tot ce-ai crezut, din tot ce-ai visat. VLAHUȚĂ, O. A. III 165. Un regat pentru-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere. EMINESCU, O. I 46. 2. (În mitologia greacă antică) Monstru cu gură de leu care aruncă flăcări, cu coadă de șarpe și cu corp de capră; motiv decorativ reprezentînd un astfel de monstru. 3. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 4. Motiv decorativ reprezentînd un animal fantastic. – Variantă: chiméră s. f.
himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
HIMÉRĂ s. v. utopie.
HIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.
HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră și coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
himéră (himére), s. f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.
HIMÉRĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră și coadă de șarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere
himeră f. 1. Mit. monstru fabulos cu capul de leu, trupul de capră și coada de șarpe, învins de Bellerophon; 2. fig. idee nerealizabilă, iluziune.
Himeră f. Mit. V. Vocabular.
*himéră f., pl. e (vgr. himaire). Un monstru mitologic (cu cap de leŭ, corp de capră și coadă de șarpe) pe care l-a ucis Belerofonte călare pe calu Pegas. Fig. Cugetare irealizabilă, utopie, iluziune. – Maĭ rar chimeră.
HIME s. fantezie, iluzie, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)
hime s. v. AMĂGIRE. ILUZIE.
himéră s. f. (biol.) ◊ „Specialiștii vienezi care au făcut descoperirea presupun că neobișnuita mamă este un caz rar de «himeră» (ființă formată prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiți) în ale cărei celule au fost incorporate celulele unei surori gemene neidentice (a cărei evoluție ulterioară, mai puțin favorizată de șansă, a fost oprită). Copiii ar perpetua gene ale acelei mătuși nenăscute.” Cont. 30 III 79 p. 5. ◊ „Cercetătorii britanici din Cambridge au reușit să creeze nici mai mult nici mai puțin decât «un nou animal», pe care l-au denumit, inspirându-se din mitologia greacă, «himeră». Este vorba de o îmbinare de oaie și capră, obținută prin combinarea celulelor celor două animale în faza embrionară și implantarea embrionului combinat pe o a treia oaie.” R.l. 16 VI 84 p. 6 (cf. fr. chimère, it. chimera; DN, DEX, DN3 – la plante, DEX-S)
Chimaera, animal fabulos, fiica lui Typhon și a Echidnei. Himera sălășluia în Lycia și avea înfățișarea unui monstru cu trei capete care vărsau flăcări. Semăna cu un leu și cu un șarpe în același timp. Himera a fost ucisă de Bellerophon la porunca regelui Iobates (v. și Bellerophon(tes)).
Himera = Chimaera.
HIMERA (HIMAIRA) (în mitologia greacă), monstru tricefal (un cap de leu, unul de capră și altul de șarpe). După altă versiune, avea trupul de capră, capul de leu și coada de șarpe. A fost ucisă de Belerofon, care călărea legendarul cal Pegas.

himera definitie

himera dex

Intrare: himeră
himeră substantiv feminin
Intrare: himera
himera