Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru himeneu

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri
himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri
HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].
HIMENÉU s. n. 1. (poet.) căsătorie. 2. imn de nuntă (la romani). (< fr. hyménée, lat. hymenaeus)
Himeneu = Hymen(aeus).
HIMENEU (HYMENAOIS) (în mitologia greacă), zeul căsătoriei. Fiul lui Apolo și al unei muze (Clio sau Caliope). Conducător al cortegiilor nupțiale și al cântecelor de nuntă. Reprezentat ca un tânăr frumos, împodobit cu ghirlande de flori și cu o torță în mână.

himeneu definitie

himeneu dex

Intrare: himeneu
himeneu substantiv neutru