Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru himeneu

himen├ęu s. n., art. himen├ęul; pl. himen├ęuri
himen├ęu s. n., art. himen├ęul; pl. himen├ęuri
HIMEN├ëU s.n. (Poet.) C─âs─âtorie. ÔÖŽ Imn de nunt─â (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hym├ęn├ęe, lat. hymenaeus, cf. Hymen ÔÇô zeul c─âs─âtoriei la greci].
HIMEN├ëU s. n. 1. (poet.) c─âs─âtorie. 2. imn de nunt─â (la romani). (< fr. hym├ęn├ęe, lat. hymenaeus)
Himeneu = Hymen(aeus).
HIMENEU (HYMENAOIS) (├«n mitologia greac─â), zeul c─âs─âtoriei. Fiul lui Apolo ╚Öi al unei muze (Clio sau Caliope). Conduc─âtor al cortegiilor nup╚Ťiale ╚Öi al c├óntecelor de nunt─â. Reprezentat ca un t├ón─âr frumos, ├«mpodobit cu ghirlande de flori ╚Öi cu o tor╚Ť─â ├«n m├ón─â.

Himeneu dex online | sinonim

Himeneu definitie

Intrare: himeneu
himeneu substantiv neutru