HILEMORFÍSM s. n. doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). (< fr. hylémorphisme)

HILEMORFÍSM (cf. gr. hyle „materie” + morphe „formă”) s. f. Doctrină metafizică aristotelico-scolastică potrivit căreia existența naturală este constituită în substanța ei de materie și formă ca principiul potențial, respectiv principiu actual.