hilaritate definitie

13 definiții pentru hilaritate

HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.
ILARITÁTE s. f. v. hilaritate.
HILARITÁTE s. f. V. ilaritate.
ILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: hilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.
ILARITÁTE s. f. Explozie de rîs într-un grup de oameni, la auzul sau la vederea unui lucru vesel, amuzant, caraghios, în contrast cu ceea ce se aștepta. A fost o ilaritate imensă. A rîs și banca ministerială, a rîs și oratorul însuși. CAMIL PETRESCU, U. N. 145. Lista de bucate... deșteptă atunci printre meseni... o ilaritate și o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, S. II 337.
!hilaritáte/ilaritáte s. f., g.-d. art. hilaritắții/ilaritắții
ilaritáte v. hilaritáte
ilaritáte s. f., g.-d. art. ilarității[1]
ILARITÁTE s.f. Râs general, veselie comună provocată de ceva amuzant, caraghios. [Cf. fr. hilarité, lat. hilaritas].[1]
ILARITÁTE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas)
ILARITÁTE f. Explozie (generală) de râs; acces brusc de veselie (generală). [G.-D. ilarității] /<fr. hilarité, lat. hilaritas, ~atis[1]
ilaritate f. veselie neașteptată.
*ilaritáte f. (lat. hiláritas, -átis, d. hilarus și hilaris, vesel, d. vgr. ῾ilarós). Veselie, rîs: vorba luĭ a provocat mare ilaritate.

hilaritate dex

Intrare: ilaritate
hilaritate
ilaritate substantiv feminin