HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

HIL, hiluri, s. n. (Anat.) Punct unde se leagă un vas sanguin de un organ format din țesut spongios (splină, rinichi, plămîni etc.). Hilul plămînului.

hil s. n., pl. híluri

hil s. n., pl. híluri

HIL s.n. (Biol.) Punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ format din țesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la semințe. [< fr. hile, cf. lat. hilum].

HIL s. n. 1. punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ din țesut spongios. 2. (bot.) loc de inserție a funiculului pe sămânță. (< fr. hile, lat. hilum)

Hil = Hyllus.