3 definiții pentru higĭ
huciu n. Mold. pădure măruntă și deasă. [Și
hugiu, higiu, de origină necunoscută].
1) hucĭ n., pl. urĭ, și
huceág n., pl. urĭ și ege (rudă cu rut. hušca, ceh. húšč, desime, rut. huščak, desiș, d. vsl. gonstŭ, des. V.
huște). Est. Desiș de copăceĭ și plante agățătoare, tîhlăriș. Hucĭ-margina, V.
margine. – În sud
hugeac (Gr. N. 434) și
hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în Munt. vest
higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant.
hincĭ și
hingĭ. V.
hățiș. Higĭ dex online | sinonim
Higĭ definitie