HIGIÉNĂ s. f. v. igienă.

IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinei care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri pentru păstrarea sănătății. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène.

HIGIÉNĂ s. f. v. igienă.

IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a-și păstra sănătatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène.

HIGIÉNĂ s. f. v. igienă.

IGIÉNĂ s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea mijloacelor de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. - Pronunțat: -gie-. – Variantă: higiénă s. f.

igiénă (-gi-e-) s. f., g.-d. art. igiénei

igiénă s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. igiénei

HIGIÉNĂ s.f. v. igienă.

IGIÉNĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ♦ Ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. [Pron. -gi-e-, gen. -nei, var. higienă s.f. / < fr. hygiène, cf. gr. hygieina – sănătate].

IGIÉNĂ s. f. ramură a medicinei umane care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ◊ ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. (< fr. hygiène)

IGIÉNĂ f. 1) Ramură a științei medicale care studiază mijloacele de ocrotire a sănătății omului și de prevenire a bolilor. 2) Ansamblul principiilor și măsurilor practice de păstrare a sănătății. [G.-D. igienei; Sil. -gi-e-] /<fr. hygiene

igienă f. partea medicinei ce tratează despre modul de a-și conserva sănătatea.

*higiénă, V. igienă.

*igiénă f., pl. e (vgr. ῾ygieiná, n., pl. d. ῾ygieinós, salubru; ῾ygiaĭno, îs sănătos). Acea parte a medicineĭ care tratează despre mediu în care trăĭește omu și modu de a-țĭ păstra sănătatea. – Și hi-.