HÁILAIF s. n. v. high-life.

HIGH-LIFE s. n. Denumire dată înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită. [Pr.: háĭlaĭf] – Cuv. engl.

HÁILAIF s. n. Denumire dată (în trecut) înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită. [Scris și: (după engl.) high-life] – Din engl. high-life.

HÁILAIF s. n. (Învechit, scris și high-life) Termen folosit în trecut pentru denumirea vîrfurilor claselor dominante din orînduirea burghezo-moșierească; societate pretins înaltă, aleasă; elită. Cu exactitate, cu patimă, la fel cu marii mei pilduitori, consemnam, în jurnalul meu, aceste perle ale high-life-ului bucureștean. GALACTION, O. I 17. ♦ (Adjectival) De elită. [Ceainăria] aia era hailaif pe lîngă asta. PAS, Z. III 168. ◊ Cronicar hailaif = ziarist specialist în cronica mondenă. Spiritualul cronicar high-life citea mai multor tineri din localitate carnetul lui: Cum se pitrece la noi. CARAGIALE, O, II 121. – Scris și: (după englezește) high-life.

HÍGH-LIFE s. n. v. hailaif.

*high-life (angl.) [pron. háĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul

HÁILAIF s.n. (Rar) Denumire dată în trecut vârfurilor claselor dominante; așa-zisa lume bună din trecut. ♦ adj. De elită. [Scris și high-life. / < engl. high-life].

HIGH-LIFE s.n. v. hailaif.

HIGH-LIFE HÁILAIF/ s. n. denumire dată înaltei societăți burgheze; lumea bună. ◊ (adj.) de elită. (< engl. high life)

HIGH-LIFE [pr.: hai-laif] n. Societate înaltă, plină de rafinament. /Cuv. eng.

high-life n. (cit. hai-laif), lumea mare, societatea aleasă.

*high-life n. (cuv. engl. care se pron. haĭlaĭf = „înaltă vĭață”, adică „înalta societate, boĭerimea”). Barb. Clasa oamenilor distinșĭ, lumea mare, societatea aleasă, elita, nobleța (fr. haute volée). V. protipendadă.

HIGH-LIFE [háilaif] (loc. engl.) s. n. Denumire dată înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită.