Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 defini╚Ťii pentru hierocra╚Ťie

HIEROCRA╚Ü├ŹE s. f. form─â de conducere a societ─â╚Ťii primitive ╚Öi feudale ├«n func╚Ťie de obiectivele spirituale ale unei confesiuni dominante. (< germ. Hierokratie)
HIERO- (IERO-) ÔÇ×sf├«nt, sacruÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hieros ÔÇ×sacruÔÇŁ > fr. hi├ęro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- ╚Öi iero-. Ôľí ~cra╚Ťie (v. -cra╚Ťie), s. f., tip de organizare ╚Öi conducere a societ─â╚Ťii primitive ╚Öi apoi feudale, ├«n func╚Ťie de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. ╚Öi f., sclav care se afla ├«n serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entit─â╚Ťi sacre de ordin cultural ├«n istoria spiritual─â a unei comunit─â╚Ťi etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis ╚Öi care ├«i ini╚Ťia pe neofi╚Ťi; ~glif─â (v. -glif─â), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativ─â sau ideografic─â. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, ├«nt├«lnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativ─â a religiilor; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., caracter sau simbol sacru.

Hierocra╚Ťie dex online | sinonim

Hierocra╚Ťie definitie

Intrare: hierocra╚Ťie
hierocra╚Ťie