14 definiții pentru hierb
HERB, herburi,
s. n. (
Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦
Fig. Origine, neam nobil. [
Var.:
hierb s. n.] – Din
pol. herb. HERB, herburi,
s. n. (
Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦
Fig. Origine, neam nobil. [
Var.:
hierb s. n.] – Din
pol. herb. HIERB, hierburi,
s. n. V. herb. HERB, herburi,
s. n. (
Mold.; învechit) Marcă a unei țări; stemă, blazon. Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100. ♦
Fig. Origine, neam nobil. Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134. – Variantă:
hiérb (ODOBESCU, S. II 210)
s. n. herb (
înv.)
s. n.,
pl. hérburi
herb (stemă, origine) s. n., pl. hérburi HERB s. v. armoarii, blazon, emblemă, stemă. herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. –
Var. (
înv.) heghie, gherg(ie).
Pol. herb, din
germ. Erbe (DAR),
cf. bg. gerb. – Hereghie,
s. f. (origine, stirpe, neam),
sec. XVII,
înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (
cf. DAR) îl reface din
mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o
var. a cuvîntului anterior.
HERB ~uri n. înv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede, ștampile etc.); stemă. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobilă. /<pol. herb herb n. Mold. od. stemă, marcă: herbul Moldovei; fig. lună, soare și luceferi el (codrul) le poartă ’n a lui herb EM. [Pol. HERB].
herb n., pl. urĭ (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, moștenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde și sîrb. grb). Vechĭ. Blazon, stemă, pajură marcă. – Se zicea și
gherb (cu gh ca în ghin față de vin și ca la Rușĭ și Grecĭ). V.
scut. herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. STEMĂ. Hierb dex online | sinonim
Hierb definitie