Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru hierb

HERB, herburi, s. n. (├Änv.) Stem─â a unei ╚Ť─âri, blazon al unei familii nobiliare etc. ÔÖŽ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] ÔÇô Din pol. herb.
HIERB s. n. v. herb.
HERB, herburi, s. n. (├Änv.) Stem─â a unei ╚Ť─âri, blazon al unei familii nobiliare etc. ÔÖŽ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] ÔÇô Din pol. herb.
HIERB, hierburi, s. n. V. herb.
HERB, herburi, s. n. (Mold.; ├«nvechit) Marc─â a unei ╚Ť─âri; stem─â, blazon. Lun─â, soare ╚Öi luceferi El le poart─â-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100. ÔÖŽ Fig. Origine, neam nobil. Polonez─â ╚Öi de herb m├«ndru... nu putea privi cu ochi usca╚Ťi nici o suferin╚Ť─â. M. I. CARAGIALE, C. 134. ÔÇô Variant─â: hi├ęrb (ODOBESCU, S. II 210) s. n.
HIÉRB s. n. v. herb.
herb (├«nv.) s. n., pl. h├ęrburi
herb (stem─â, origine) s. n., pl. h├ęrburi
HERB s. v. armoarii, blazon, emblem─â, stem─â.
herb (h├ęrburi), s. n. ÔÇô Stem─â, blazon. ÔÇô Var. (├«nv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. ÔÇô Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, ├«nv., pe care Dr─âganu, Cronic─â numismatic─â, III, 12 (cf. DAR) ├«l reface din mag. eredni ÔÇ×a proveni din, a descindeÔÇŁ, pare a fi doar o var. a cuv├«ntului anterior.
HERB ~uri n. ├«nv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui ora╚Ö (zugr─âvit pe drapele, monede, ╚Ötampile etc.); stem─â. 2) Marc─â de noble╚Ťe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobil─â. /<pol. herb
herb n. Mold. od. stem─â, marc─â: herbul Moldovei; fig. lun─â, soare ╚Öi luceferi el (codrul) le poart─â ÔÇÖn a lui herb EM. [Pol. HERB].
herb n., pl. ur─ş (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, mo╚Ötenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde ╚Öi s├«rb. grb). Vech─ş. Blazon, stem─â, pajur─â marc─â. ÔÇô Se zicea ╚Öi gherb (cu gh ca ├«n ghin fa╚Ť─â de vin ╚Öi ca la Ru╚Ö─ş ╚Öi Grec─ş). V. scut.
herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEM─é. STEM─é.

Hierb dex online | sinonim

Hierb definitie

Intrare: herb
herb substantiv neutru
hierb