hieratic definitie

13 definiții pentru hieratic

HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. 2. (În sintagma) Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiératique, lat. hieraticus.
HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -e, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. Puzderia de aur a răsăritului ne învăluia cape niște mumii hieratice. SADOVEANU, V. F. 64. ◊ Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. 2. (În artă; despre concepții, orientări, atitudini etc.) Rigid, static, înțepenit. Jocul și ținuta femeilor mai păstrează atitudini hieratice și o relativă rigiditate. CONIEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 14/2. – Pronunțat: hi-e-.
hierátic (sacerdotal, solemn) (hi-e-) adj. m., pl. hierátici; f. hierátică, pl. hierátice
hierátic adj. m. (sil. hi-e-), pl. hierátici; f. sg. hierátică, pl. hierátice
HIERÁTIC adj. v. imobil, înțepenit, rigid, static.
HIERÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊ Scriere hieratică = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, înțepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératique, gr. hieratikos].
HIERÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la lucruri sfinte. ◊ de preot, preoțesc. ♦ scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat. (< fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)
HIERÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de lucruri considerate sfinte. ◊ Scriere ~ scriere cursivă (cu hieroglife) simplificată, la egiptenii antici. 2) (despre arte) Care este în conformitate cu anumite canoane prescrise de religie. /<fr. hiératique, lat. hieraticus
hieratic a. privitor la cele sfinte: scrisoare hieratică, cea cunoscută numai de preoții egipteni.
hieratic adj. v. IMOBIL. ÎNȚEPENIT. RIGID. STATIC.
HIERÁTIC,-Ă (< lat. hieraticus, gr. hieratikos) adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. ◊ Artă h. = pictură sau sculptură în care personajele reprezentate au atitudini solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele bisericești (ex. sculptura figurativă egipteană, pictura bizantină). 2. Scriere h. = scriere cursivă în Egiptul antic, derivată din scrierea hieroglifică. A fost înlocuită, începând cu sec. 7 î. Hr., cu scrierea demotică. 3. Care pare impus de un ritual; solemn.
HIERÁTIC, -Ă adj. (< fr. hiératique, gr. hieratikos); în sintagma scriere hieratică (v.).

hieratic dex

Intrare: hieratic
hieratic adjectiv
  • silabisire: hi-e-