HIDROPÓNICĂ s. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. – Din fr. hydroponique.

HIDROPÓNIC, -Ă, hidroponici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cultură legumicolă sau floricolă în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. 2. Adj. Referitor la hidroponică (1), de hidroponică. – Din fr. hydroponique.

hidropónică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidropónicii

hidropónică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidropónicii

HIDROPÓNICĂ s.f. Hidrocultură. [< fr. hydroponique].

HIDROPÓNICĂ s. f. hidrocultură. (< fr. hydroponique)

HIDROPÓNICĂ f. Cultivare a plantelor în soluții nutritive (fără sol). /<fr. hydroponique, germ. Hydroponik

hidropónic, -ă adj. ◊ „Printr-o inovație adusă metodei hidroponice (înlocuirea pământului cu o soluție nutritivă) de cultivare a legumelor, specialiștii bulgari de la stațiunea experimentală din Plovdiv au obținut o creștere considerabilă a randamentului plantelor.” Sc. 12 VIII 78 p. 6 (din fr. hydroponique, engl. hydroponic; L 1950; CD; DEX, DN3, DEX-S)

HIDROPÓNIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Cultură ~ = cultură legumicolă sau floricolă în care pământul este înlocuit fie cu soluții nutritive, fie cu un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice. Are avantajul scurtării perioadei de vegetație, lipsei buruienilor, evitării pierderilor de substanțe nutritive etc. În prezent, este studiată de NASA, ca o posibilă metodă de cultivare a plantelor în navele spațiale, pe alte planete etc.