HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

IDROPICÓS, -OÁSĂ adj., s. m. și f. v. hidropicos.

HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os.

IDROPICÓS, -OÁSĂ, idropicoși, -oase, adj., s. m. și f. V. hidropicos.

HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj. (Învechit, despre persoane sau părți ale corpului omenesc) Bolnav de hidropizie. (Atestat în forma idropicos) Macrin, la față galben, înflat, idropicos, Petrece dimineața cu doctorii închis. NEGRUZZI, S. II 244. – Variantă: idropicós, -oásă adj.

IDROPICÓS, -OÁSĂ adj. v. hidropicos.

hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

hidropicós adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidropicóși; f. sg. hidropicoásă, pl. hidropicoáse

HIDROPICÓS s., adj. v. hidropic.

hidropicos s., adj. v. HIDROPIC.