HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

HIDRONIMÍE s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie.

!hidronimíe (hi-dro-) s. f., art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

hidronimíe s. f. (sil. mf. hidr-), art. hidronimía, g.-d. hidronimíi, art. hidronimíei

HIDRONIMÍE s.f. Studiul denumirilor de ape. ♦ Numele de ape dintr-o anumită regiune. [< fr. hydronymie].

HIDRONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. studiul hidronimelor. (< fr. hydronymie)

HIDRONIMÍE f. 1) Totalitate a numelor de ape dintr-o regiune. 2) Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de ape. /<fr. hydronymie

HIDRONIMÍE s. f. (< fr. hydronymie): totalitatea numelor de ape dintr-o regiune sau dintr-o țară.

HIDRONIMÍE s. f. (< fr. hydronymie): totalitatea numelor de ape dintr-o regiune sau dintr-o țară.

HIDR-, v. HIDRO-1. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.