HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -e, adj. Care se referă la studiul mișcării și al repaosului fluidelor. Studiu hidromecanic.

HIDROMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază legile echilibrului lichidelor (v. hidrostatică) și ale mișcării lor (v. hidrodinamică).

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromécanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecánicii

hidromecánic adj. (sil. -dro-) → mecanic

hidromecánică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidromecánicii

HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].

HIDROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile echilibrului și ale mișcării lichidelor; mecanica lichidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydromécanique].

HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)

HIDROMECÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidromecanică; propriu hidromecanicii. /<fr. hydromécanique

HIDROMECÁNICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor lichide. [G.-D. hidromecanicii] /<fr. hydromécanique

HIDROMECÁNICĂ (< fr.) s. f. Ramură a mecanicii al cărei obiect îl constituie studiul legilor de echilibru și de mișcare ale fluidelor, precum și acțiunea lor asupra corpurilor solide cu care vin în contact.