Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru hidromanie

HIDROMAN├ŹE s. f. (Med.) Tulburare psihic─â caracterizat─â prin tendin╚Ťa de sinucidere prin ├«nec. ÔÇô Din fr. hydromanie.
HIDROMAN├ŹE, hidromanii, s. f. (Med.) Tulburare psihic─â caracterizat─â prin tendin╚Ťa de sinucidere prin ├«nec. ÔÇô Din fr. hydromanie.
hidroman├şe (hi-dro-) s. f., art. hidroman├şa, g.-d. hidroman├şi, art. hidroman├şei
hidroman├şe s. f. (sil. -dro-), art. hidroman├şa, g.-d. hidroman├şi, art. hidroman├şei, pl. hidroman├şi
HIDROMAN├ŹE s.f. (Med.) Tendin╚Ť─â irezistibil─â de a se arunca ├«n ap─â. [Gen. -iei. / < fr. hydromanie, cf. gr. hydor ÔÇô ap─â, mania ÔÇô nebunie].
HIDROMAN├ŹE s. f. tendin╚Ť─â irezistibil─â de a se arunca ├«n ap─â. (< fr. hydromanie)
HIDROMAN├ŹE f. Stare patologic─â manifestat─â prin tendin╚Ťa impulsiv─â de a se arunca ├«n ap─â, de a se sinucide prin ├«nec. /<fr. hydromanie
HIDRO-1 ÔÇ×ap─â, lichid, fluid, ser, serozitate, apos, acvaticÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hydor, hydatos ÔÇ×ap─âÔÇŁ > fr. hydro-, germ. id., engl. id. > rom. hidro-. Ôľí ~arheologie (v. arheo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â felul de via╚Ť─â ╚Öi cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor f─âcute prin s─âp─âturi sub ap─â; ~bie (v. -bie), s. f., ├«nsu╚Öire a organismelor de a tr─âi ╚Öi evolua ├«ntr-un mediu acvatic; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â procesele biologice animale ╚Öi vegetale din mediul acvatic; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme care cresc ╚Öi se dezvolt─â ├«n mediu acvatic; ~blast (v. -blast), s. n., l─âstar acvatic; ~carpie (v. -carpie), s. f., proces de maturizare a fructelor sub ap─â; ~carpotrop (v. carpo-1, v. -trop), adj., care prezint─â mi╚Öc─âri de curbare pentru maturizarea fructelor sub ap─â; sin. hidrocarpotropic; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., hidrocarpotrop*; ~caul (v. -caul), s. n., ax sub╚Ťire chitinos, prezent la graptoli╚Ťii axonofori, care une╚Öte rabdozomii ├«ntr-o colonie complex─â; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de hidrocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., boal─â manifestat─â printr-o acumulare excesiv─â de lichid cefalorahidian ├«n membranele creierului; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare seroas─â ├«n tunica vaginal─â a testiculului; ~cenoz─â (v. -cenoz─â2), s. f., evacuare apoas─â a fecalelor; ~centru (v. -centru), s. n., regiune geografic─â bogat─â ├«n ape ╚Öi ├«n energie hidraulic─â; ~chineziterapie (hidrokineziterapie) (v. chinezi/o-, v. -terapie), s. f., tratament medical cu ajutorul mi╚Öc─ârilor ╚Öi exerci╚Ťiilor ├«n ap─â; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â vegetal─â de acumulare ╚Öi de conducere a apei; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie datorit─â dezvolt─ârii florilor ├«n mediul subacvatic; ~clinie (v. -clinie), s. f., fenomen de curbare a tulpinii sau a frunzelor sub influen╚Ťa apei; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., dilatare a veziculei biliare prin acumul─âri de lichid seros; ~coleretic (v. col/o-3, v. -eretic), adj., s. n., (medicament) care stimuleaz─â secre╚Ťia biliar─â, mai ales pe seama apei; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale c─âror fructe sau semin╚Ťe s├«nt adaptate la diseminare prin intermediul curen╚Ťilor de ap─â; ~corie (v. -corie2), s. f., mod de r─âsp├«ndire a plantelor hidrocore; ~corm (v. -corm), s. n., tulpin─â subacvatic─â sau plutitoare; ~cratic (v. -cratic), adj., relativ la mi╚Öc─ârile suprafe╚Ťei m─ârilor ╚Öi oceanelor, provocate de schimb─ârile volumului de ap─â; ~criptofite (v. cripto-, v. -fit), s. f. pl., plante cu organele vegetative scufundate complet ├«n ap─â; ~cultur─â (v. -cultur─â), s. f., procedeu de cultivare a plantelor ├«n ap─â sau ├«n solu╚Ťii nutritive, renun╚Ť├«ndu-se la p─âm├«nt; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la legile mi╚Öc─ârii lichidelor; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., hidrocefalie asociat─â cu hipersecre╚Ťie ventricular─â; ~enterocel (v. entero-, v. -cel2), s. n., enterocel complicat cu hidrocel; ~enteromfal (v. enter/o-, v. -omfal), s. n., hernie ombilical─â complicat─â cu o aglomerare de serozit─â╚Ťi ├«n sacul herniar; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate a plantelor fa╚Ť─â de ap─â; ~fan (v. -fan), s. n., substan╚Ť─â mineral─â u╚Öoar─â ╚Öi poroas─â, constituind o varietate de opal; ~fil─â (v. -fil2), s. f., frunz─â a hidrofitelor; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., Care are afinit─â╚Ťi pentru ap─â, care se ├«mbib─â u╚Öor cu ap─â. 2. s. f. pl., Plante la care polenizarea se face prin intermediul apei; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Proprietate a unei substan╚Ťe de a fi hidrofil─â. 2. Capacitate a ╚Ťesuturilor organice de a absorbi apa. 3. Caracteristic─â a plantelor hidrofile; ~fit─â (v. -fit), adj., s. f., (plant─â) adaptat─â la via╚Ťa acvatic─â; ~fitologie (v. fito-, v. -logie1), s. f., studiul plantelor de ap─â; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., 1. adj., (Despre substan╚Ťe) Care nu intr─â niciodat─â ├«n combina╚Ťie cu apa. 2. adj., (Despre plante) Care nu se poate dezvolta ├«ntr-un mediu cu un grad ridicat de umezeal─â. 3. adj., s. m. ╚Öi f., (Persoan─â) care sufer─â de hidrofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., 1. Team─â patologic─â de ap─â. 2. Proprietate a unei substan╚Ťe de a fi hidrofob─â; ~fon (v. -fon), s. n., aparat pentru semnalizarea sub ap─â cu ajutorul sunetelor, format din microfoane ac╚Ťionate electromagnetic; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre ╚Ťesuturi) Care ├«nmagazineaz─â sau care conduce apa. 2. s. n., Instala╚Ťie mecanic─â pentru ├«mpingerea apei din conducte la o anumit─â ├«n─âl╚Ťime; ~fug (v. -fug), adj., (despre un material) care nu permite p─âtrunderea umidit─â╚Ťii sau a apei; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) la care florile se polenizeaz─â ├«n ap─â sau la suprafa╚Ťa acesteia; ~gamie (v. -gamie), s. f., fertilizare a plantelor sub ap─â sau deasupra acesteia; ~gen (v. -gen1), s. n., element chimic gazos, incolor, inodor, insipid ╚Öi inflamabil, ob╚Ťinut prin electroliza apei; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de ├«mbibare cu ap─â a rocii-mam─â; ~genoliz─â (v. geno-1, v. -liz─â), s. f., reac╚Ťie simultan─â de hidrogenare ╚Öi de rupere a unei catene de atomi de carbon; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul distribu╚Ťiei ╚Öi genezei apelor subterane; ~grad (v. -grad), s. n., unitate de m─âsur─â a nivelului apelor curg─âtoare, egal─â cu a zecea parte din amplitudinea maxim─â; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi n., 1. s. m., Specialist ├«n hidrografie. 2. s. n., Grafic care indic─â varia╚Ťia nivelului sau debitului unui curs de ap─â,[1] egal─â cu a zecea parte din amplitudinea maxim─â; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul apelor de suprafa╚Ť─â dintr-o regiune. 2. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu elaborarea h─âr╚Ťilor marine; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., grafic care indic─â varia╚Ťia nivelului sau debitului unui curs de ap─â ├«ntr-o anumit─â unitate de timp; ~hemartroz─â (v. hem/o-, v. -artroz─â), s. f., rev─ârsare de lichid serohematic ├«n cavitatea articular─â; ~hematoree (v. hemato-, v. -ree), s. f., pierdere seroas─â sau serohematic─â; ~hernie (v. -hernie), s. f., infiltrare a ╚Ťesutului conjunctiv cu lichide ╚Öi reducere a depozitului adipos subcutanat; ~izobat─â (v. izo-, v. -bat1), s. f., curb─â care une╚Öte punctele de pe suprafa╚Ťa unui teren ├«n dreptul c─ârora ad├«ncimea nivelului hidrostatic este constant─â ├«ntre dou─â ad├«ncimi conven╚Ťionale; ~izodinam─â (v. izo-, v. -dinam), s. f., curb─â reprezent├«nd grafic suprafa╚Ťa de depresiune creat─â ├«ntr-un strat acvifer sub ac╚Ťiunea ╚Öi ├«n timpul dren─ârii acestuia; ~izohips─â (v. izo-, v. -hips─â), s. f., linie care une╚Öte punctele de pe un teritoriu av├«nd aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime a nivelului apei freatice; ~izopiez─â (v. izo-, v. -piez─â), s. f., linie care une╚Öte punctele cu acela╚Öi nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent; ~izoterm─â (v. izo-, v. -term), s. f., linie care une╚Öte punctele cu aceea╚Öi temperatur─â a apei din rocile acvifere respective; ~lacolit (v. laco-, v. -lit1), s. n., form─â pozitiv─â de relief cu aspect circular din zonele subpolare, av├«nd ├«n substrat o lentil─â de ghea╚Ť─â acoperit─â cu un material mineral; ~lit (v. -lit1), s. n., hidrur─â de calciu; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., 1. Proces de descompunere a unor compu╚Öi prin ac╚Ťiunea apei. 2. Reac╚Ťie chimic─â ├«ntre un compus organic ╚Öi ap─â, care se produce ├«n prezen╚Ťa unui catalizator; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n hidrologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice, chimice ╚Öi mecanice ale apelor de la suprafa╚Ťa scoar╚Ťei terestre; ~manie (v. -manie), s. f., tendin╚Ť─â patologic─â de a se arunca ├«n ap─â; ~megaterm (v. mega-, v. -term), adj., (despre plante) care reclam─â mult─â ap─â ╚Öi c─âldur─â; ~meningocel (v. meningo-, v. -cel2), s. n., hernie ├«n afara cutiei craniene a membranelor creierului, ├«mpinse de lichidul cefalorahidian; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul solu╚Ťiilor apoase; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â circula╚Ťia apei ├«n atmosfer─â; ~metrie1 (v. -metrie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de ap─â sau al unei conducte; ~metrie2 (v. -metrie2), s. f., acumulare de lichid seros ├«n cavitatea uterin─â; ~metru1 (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru m─âsurarea densit─â╚Ťii ╚Öi a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu care se m─âsoar─â nivelul unui curs de ap─â; ~metru2 (v. -metru2), s. n., colec╚Ťie de serozit─â╚Ťi ├«n uter; ~microencefalie (v. micro-, v. -encefalie), s. f., asociere de microcefalie cu hidrocefalie intern─â; ~mielie (v. -mielie), s. f., afec╚Ťiune caracterizat─â prin dilatarea segmentar─â a canalului ependimar; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocistocel*; ~morf (v. -mort), adj., (despre teren) ale c─ârui caractere se datoresc prezen╚Ťei temporare sau permanente a apei; ~morfic (v. -morfic), adj., (despre organe vegetale) adaptat la via╚Ťa subacvatic─â; ~morfie (v. -morfie), s. f., hidromorfoz─â*; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., ramur─â a hidrologiei care studiaz─â formele ╚Öi geneza albiilor apelor curg─âtoare sau st─ât─âtoare; ~morfometrie (v. morfo-, v. -metrie1), s. f., ramur─â a hidrografiei care se ocup─â cu determinarea m─ârimilor care caracterizeaz─â dimensiunile ╚Öi forma albiilor apelor; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor structurale ale organelor plantelor acvatice; sin. hidatomorfie, hidromorfe; ~nastie (v. -nastie), s. f., mi╚Öcare de curbare, de ├«nchidere sau de deschidere a florilor, frunzelor etc., ca r─âspuns la varia╚Ťia umidit─â╚Ťii aerului sau a solului; ~pat (v. -pat), adj., care trateaz─â bolile prin hidroterapie; ~patie (v. -patie), s. f., hidroterapie*; ~pexie (v. -pexie), s. f., 1. Fixare a apei ├«n ╚Ťesuturile organismului. 2. ├Änsu╚Öire pe care o prezint─â unele corpuri sau substan╚Ťe de a fixa apa; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f., totalitatea vegetalelor planctonice din ape; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., constituent lichid al protoplasmei; ~plast (v. -plast), s. n., forma╚Ťiune ├«n form─â de vacuol─â ├«n care se produc granule de aleuron─â; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a apei din plasma sanguin─â ├«n spa╚Ťiile intersti╚Ťiale ale organismului; ~rahiocentez─â (v. rahio-, v. -centez─â), s. f., punc╚Ťie chirurgical─â ╚Öi eliminare a unei cantit─â╚Ťi de lichid ├«n caz de hidropizie a canalului rahidian; ~ree1 (v. -ree), s. f., scurgere cronic─â a unui lichid apos dintr-o mucoas─â inflamat─â; ~sarcocel (v. sarco-, v. -cel2), s. n., sarcocel complicat cu hidrocel vaginal; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., ├«nveli╚Ö de ap─â al globului terestru; ~spor (v. -spor), s. m., spor diseminat prin intermediul apei; ~static (v. -static), adj., referitor la echilibrul fluidelor; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare a plasmodiului unor mixomicete sub influen╚Ťa usc─âciunii ├«n direc╚Ťia substratului mai umed sau invers; ~tec─â (v. -tec─â), s. f., fiecare dintre c─âsu╚Ťele chitinoase ├«n care s├«nt ad─âposti╚Ťi polipii hidrozoarelor; ~tehnic (v. -tehnic), adj., referitor la studiul folosirii energiei hidraulice; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosirea terapeutic─â a apei la diverse temperaturi, sub form─â de b─âi, aburi, du╚Öuri etc.; sin. hidropatie; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a apelor termale; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de realizare a fotografiilor ├«n culori, cu ajutorul unor coloran╚Ťi solubili ├«n ap─â; ~tomie (v. -tomie), s. f., procedeu de disec╚Ťie, const├«nd ├«n injectarea arterelor cu ap─â sub presiune; ~trofie (v. -trofie), s. f., dezvoltare inegal─â a unor p─âr╚Ťi de organe vegetale datorit─â diferen╚Ťei de umiditate; ~trop (v. -trop), adj., referitor la procedeul de fierbere a materiilor prime vegetale, ├«n vederea ob╚Ťinerii de produse fibroase; ~tropic (v. -tropic), s. f., fenomen prin care se m─âre╚Öte solubilitatea ├«n ap─â a combina╚Ťiilor greu solubile, organice sau anorganice; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clas─â de celenterate dulcicole ╚Öi marine, coloniale sau solitare, cuprinz├«nd hidrele ╚Öi meduzele; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., totalitate a hidrotecilor care constituie o colonie fixat─â de hidrozoare.

Hidromanie dex online | sinonim

Hidromanie definitie

Intrare: hidromanie
hidromanie substantiv feminin
  • silabisire: -dro-