hidrogenare definitie

2 intrări

14 definiții pentru hidrogenare

HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.
HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.
HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.
hidrogená (a ~) (hi-dro-) vb., ind. prez. 3 hidrogeneáză
hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri
hidrogená vb. (sil. -dro-), ind. prez. 1 sg. hidrogenéz, 3 sg. și pl. hidrogenizeáză
hidrogenáre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrogenării; pl. hidrogenări
HIDROGENÁ vb. I. tr. A combina (un corp) cu hidrogen. [< fr. hydrogéner].
HIDROGENÁRE s.f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. [< hidrogena].
HIDROGENÁ vb. tr. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. (< fr. hydrogéner)
A HIDROGENÁ ~éz tranz. (elemente sau compuși chimici) A combina cu hidrogen. /<fr. hydrogéner
*idrogenéz v. tr. Chim. Combin cu idrogenu.
HIDROGENÁRE (< după fr.) s. f. Reacție prin care se introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. Este folosită în general pe scară industrială (de ex.: obținerea benzinelor sintetice, a grăsimilor, prelucrarea țițeiului etc.).

hidrogenare dex

Intrare: hidrogena
hidrogena verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: hidrogenare
hidrogenare substantiv feminin
  • silabisire: -dro-