HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

hidrogená (a ~) (hi-dro-) vb., ind. prez. 3 hidrogeneáză

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogená vb. (sil. -dro-), ind. prez. 1 sg. hidrogenéz, 3 sg. și pl. hidrogenizeáză

hidrogenáre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrogenării; pl. hidrogenări

HIDROGENÁ vb. I. tr. A combina (un corp) cu hidrogen. [< fr. hydrogéner].

HIDROGENÁRE s.f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. [< hidrogena].

HIDROGENÁ vb. tr. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. (< fr. hydrogéner)

A HIDROGENÁ ~éz tranz. (elemente sau compuși chimici) A combina cu hidrogen. /<fr. hydrogéner

*idrogenéz v. tr. Chim. Combin cu idrogenu.

HIDROGENÁRE (< după fr.) s. f. Reacție prin care se introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. Este folosită în general pe scară industrială (de ex.: obținerea benzinelor sintetice, a grăsimilor, prelucrarea țițeiului etc.).