HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

HIDREMÍE, hidremii, s. f. Creștere a cantității de plasmă sangvină, întâlnită în hemoragii mari, în anemii grave etc. – Din fr. hydrémie.

!hidremíe (hi-dre-) s. f., art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

hidremíe s. f. (sil. mf. hidr-), art. hidremía, g.-d. art. hidremíei; pl. hidremíi, art. hidremíile

HIDREMÍE s.f. (Med.) Creștere anormală a cantității de apă din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hydrémie, cf. gr. hydor – apă, haima – sânge].

HIDREMÍE s. f. creștere anormală a cantității de apă din sânge. (< fr. hydrémie)

HIDR-, v. HIDRO-1. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.