hidraulic definitie

11 definiții pentru hidraulic

HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.
HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -e, adj. 1. Care funcționează prin presiunea apei sau a altor lichide. Motor hidraulic. ◊ Frînă hidraulică = frînă care funcționează cu ajutorul unui lichid (de obicei ulei) împins prin tuburi speciale. Presă hidraulică = presă care funcționează prin forța de presiune a apei sau a uleiului. 2. (În expr.) Var hidraulic = var cu o compoziție specială, care are proprietatea de a face priză în apă, întărindu-se și putînd fi folosit în locul cimentului.
!hidraúlic (hi-dra-) adj. m., pl. hidraúlici; f. hidraúlică, pl. hidraúlice
hidraúlic adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidraúlici; f. sg. hidraúlică, pl. hidraúlice
HIDRAÚLIC, -Ă adj. Care este mișcat de apă. ♦ Care conduce, care scoate apa. ◊ Var hidraulic = var obținut prin arderea marnelor, având proprietatea de a se întări în apă și putând fi întrebuințat astfel în locul cimentului. [Pron. -dra-u-. / cf. fr. hydraulique, lat. hydraulicus].
HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)
HIDRAÚLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de hidraulică; propriu hidraulicii. 2) Care funcționează datorită forței de presiune a apei sau a unui alt lichid. Motor ~. 3) Care este obținut în urma folosirii apei în calitate de sursă dinamică. Energie ~că. 4) Care ține de distribuția sau circulația apei. Instalație ~că. /<fr. hydraulique, germ. hydraulisch
hidraulic a. privitor la mișcarea și ridicarea apelor: mașină hidraulică.
*idráŭlic și idraúlic, -ă adj. (vgr. ῾ýdraulikós, d. ῾ýdraulis și ῾ydraulos, un fel de instrument muzical în ale căruĭ fluĭere se sufla pintr’o mașină mișcată de apă, d. ῾ýdor, apă și aulós, fluĭer, țeavă). Relativ la ducerea apeĭ pin țevĭ și canale orĭ care întrebuințează apa în mecanizme: mașină idraulică. Var idraulic, silicat de calce din care se face tencuĭala idraulică, care se întărește în apă. Presă idraulică, care funcționează pin ajutoru uneĭ pompe cu apă. S. f. Ingineria conduceriĭ apelor pin țevĭ și canale.
dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.), megaondulații cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenți acvatici cu viteză mare (între 70 și 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din râuri și mări. Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezintă denivelări verticale; geometria lor este neregulată. V. și valuri de nisip.

hidraulic dex

Intrare: hidraulic
hidraulic adjectiv
  • silabisire: hidr-