hidrat de carbon definitie

14 definiții pentru hidrat de carbon

HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.[1]
HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.
HIDRÁT, hidrați, s. m. Compus chimic anorganic, în a cărui compunere intră una sau mai multe molecule de apă. Hidrat de calciu. ♦ (Învechit) Hidroxid.
hidrát (hi-drat) s. m., pl. hidráți
hidrát s. m. (sil. -drat), pl. hidráți
HIDRÁT s. v. hidroxid.
HIDRAT DE CARBÓN s. v. glucidă.
HIDRÁT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊ Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate].
HIDRÁT s. m. compus anorganic solid care conține molecule de apă. ♦ ~ți de carbon = glucide. (< fr. hydrate)
HIDRÁT ~ți m. Compus chimic anorganic, care conține molecule de apă de cristalizare. ~ de carbon. [Sil. hi-drat] /<fr. hydrate
hidrat n. corp compus din apă și dintr’un acid metalic: varul stins e un hidrat de calce.
*idrát m. și n., pl. e (d. vgr. ῾ýdor, ῾ýdratos, apă). Chim. Radical mono- saŭ polivalent al idrocarburilor saturate de unu saŭ maĭ mulțĭ oxidrilĭ.
hidrat s. v. HIDROXID.
HIDRAT DE CARBON s. (BIOL.) glucid, zahar.

hidrat de carbon dex