HIDRARGÍR s. n. (Chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre.

HIDRARGÍR s. n. (Chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre.

HIDRARGÍR s. n. (Învechit) Mercur.

!hidrargír (hi-drar-) s. n.; simb. Hg

hidrargír s. n. (sil. mf. hidr-); simb. Hg

HIDRARGÍR s. v. mercur.

HIDRARGÍR s.n. Mercur. [< fr. hydrargyre, lat. hydrargyrum, cf. gr. hydor – apă, argyros – argint].

HIDRARGÍR s. n. mercur. (< fr. hydrargyre)

HIDRARGÍR n. Metal lichid, foarte dens și foarte mobil, alb-argintiu, cu luciu puternic, întrebuințat la extragerea aurului și argintului, în medicină și mai ales la umplerea termometrelor; mercur. /<fr. hydrargyre

*idrargír n. (vgr. ῾ydrárgyros, mercur; ῾ýdor, apă [adică „lichid”], și árgyros, argint). Chim. Mercur.

HIDRARGIR s. (CHIM.) mercur, (pop.) argint-viu.