HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.

HIDOȘÉNIE s. f. Faptul de a fi urît; urîțenie, sluțenie.

hidoșénie (-ni-e) s. f., art. hidoșénia (-ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (-ni-i-)

hidoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. hidoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (sil. -ni-)

Hidoșenie ≠ frumusețe

HIDOȘÉNIE ~i f. rar 1) Caracter hidos; sluțenie; urâțenie. 2) Ființă hidoasă; urâțenie. /hidos+ suf. ~enie