Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
hicăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hicăiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Hicăit dex online | sinonim
Hicăit definitie
Intrare: hicăi
hicăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hicăit
hicăit participiu
hicăire infinitiv lung
