Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru hibridizare

HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare; hibridație. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. (Rar) Hibridare.
hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză
hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri
hibridizá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridizéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză
hibridizáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridizării; pl. hibridizări
HIBRIDIZÁRE s. v. corcire.
HIBRIDIZÁ vb. I. tr. A hibrida. [< germ. hybridisieren].
HIBRIDIZÁRE s.f. Hibridare. [< bibridiza].
HIBRIDIZÁ vb. tr. 1. a hibrida. 2. (fiz.) a obține, prin contopire, dintr-un număr de orbitali atomici același număr de orbitali, cu energie și geometrie identică. (< germ. hybridisieren)
A HIBRIDIZÁ ~éz tranz. v. A HIBRIDA. /<germ. hybridisieren
HIBRIDIZARE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de ~.)
HIBRIDIZÁRE (< engl. hybridization {i}) s. f. (CHIM.) Fenomen prin care, dintr-un număr de orbitali atomici de energie și geometrie diferită, se obține, prin contopire, același număr de orbitali cu energie și geometrie identică, numiți orbitali degenrați sau hibridizați.

hibridizare definitie

hibridizare dex

Intrare: hibridiza
hibridiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bri-
Intrare: hibridizare
hibridizare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-