Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru hibridizare

HIBRIDIZ├ü, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. ÔÇô Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZ├üRE, hibridiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hibridiza ╚Öi rezultatul ei; hibridare. ÔÇô V. hibridiza. Cf. rus. ghibridiza╚Ťiia.
HIBRIDIZ├ü, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. ÔÇô Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZ├üRE, hibridiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hibridiza ╚Öi rezultatul ei; hibridare; hibrida╚Ťie. ÔÇô V. hibridiza. Cf. rus. ghibridiza╚Ťiia.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. (Rar) Hibridare.
hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză
hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri
hibridiz├í vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. hibridize├íz─â
hibridizáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridizării; pl. hibridizări
HIBRIDIZÁRE s. v. corcire.
HIBRIDIZÁ vb. I. tr. A hibrida. [< germ. hybridisieren].
HIBRIDIZÁRE s.f. Hibridare. [< bibridiza].
HIBRIDIZ├ü vb. tr. 1. a hibrida. 2. (fiz.) a ob╚Ťine, prin contopire, dintr-un num─âr de orbitali atomici acela╚Öi num─âr de orbitali, cu energie ╚Öi geometrie identic─â. (< germ. hybridisieren)
A HIBRIDIZ├ü ~├ęz tranz. v. A HIBRIDA. /<germ. hybridisieren
HIBRIDIZARE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de ~.)
HIBRIDIZ├üRE (< engl. hybridization {i}) s. f. (CHIM.) Fenomen prin care, dintr-un num─âr de orbitali atomici de energie ╚Öi geometrie diferit─â, se ob╚Ťine, prin contopire, acela╚Öi num─âr de orbitali cu energie ╚Öi geometrie identic─â, numi╚Ťi orbitali degenra╚Ťi sau hibridiza╚Ťi.

Hibridizare dex online | sinonim

Hibridizare definitie

Intrare: hibridiza
hibridiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bri-
Intrare: hibridizare
hibridizare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-