hibridizare definitie

2 intrări

16 definiții pentru hibridizare

HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.
HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare; hibridație. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.
HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. (Rar) Hibridare.
hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză
hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri
hibridizá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridizéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză
hibridizáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridizării; pl. hibridizări
HIBRIDIZÁRE s. v. corcire.
HIBRIDIZÁ vb. I. tr. A hibrida. [< germ. hybridisieren].
HIBRIDIZÁRE s.f. Hibridare. [< bibridiza].
HIBRIDIZÁ vb. tr. 1. a hibrida. 2. (fiz.) a obține, prin contopire, dintr-un număr de orbitali atomici același număr de orbitali, cu energie și geometrie identică. (< germ. hybridisieren)
A HIBRIDIZÁ ~éz tranz. v. A HIBRIDA. /<germ. hybridisieren
HIBRIDIZARE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de ~.)
HIBRIDIZÁRE (< engl. hybridization {i}) s. f. (CHIM.) Fenomen prin care, dintr-un număr de orbitali atomici de energie și geometrie diferită, se obține, prin contopire, același număr de orbitali cu energie și geometrie identică, numiți orbitali degenrați sau hibridizați.

hibridizare dex

Intrare: hibridiza
hibridiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bri-
Intrare: hibridizare
hibridizare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-