hibridare definitie

2 intrări

19 definiții pentru hibridare

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridație. – V. hibrida.
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6.
hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză
hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri
hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză
hibridáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridării; pl. hibridări
HIBRIDÁ vb. v. corci.
HIBRIDÁRE s. v. corcire.
HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].
HIBRIDÁRE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [< hibrid, după fr. hibridation].
HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)
HIBRIDÁRE s. f. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație. (< hibrida)
A HIBRIDÁ ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider
HIBRIDARE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de ~.)
HIBRIDÁRE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).
HIBRIDÁRE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).

hibridare dex

Intrare: hibrida
hibrida verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bri-
Intrare: hibridare
hibridare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-