Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru hibridare

HIBRID├ü, hibridez, vb. I. Tranz. A ob╚Ťine un hibrid prin procesul de hibridare; a ├«ncruci╚Öa prin hibridare dou─â plante, dou─â specii etc.; a hibridiza. ÔÇô Din fr. hybrider.
HIBRID├üRE, hibrid─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hibrida ╚Öi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de ├«ncruci╚Öare sexuat─â sau vegetativ─â ├«ntre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. ÔÇô V. hibrida.
HIBRID├ü, hibridez, vb. I. Tranz. A ob╚Ťine un hibrid prin procesul de hibridare; a ├«ncruci╚Öa prin hibridare dou─â plante, dou─â specii etc.; a hibridiza. ÔÇô Din fr. hybrider.
HIBRID├üRE, hibrid─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hibrida ╚Öi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de ├«ncruci╚Öare sexuat─â sau vegetativ─â ├«ntre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibrida╚Ťie. ÔÇô V. hibrida.
HIBRID├üRE, hibrid─âri, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de ├«ncruci╚Öare sexuat─â sau vegetativ─â ├«ntre doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativ─â se pot modifica ereditar orice caractere, ├«n special culoarea fructelor, structura lor morfologic─â, ├«nsu╚Öirile biochimice, rezisten╚Ťa la ger, la boale ╚Öi la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6.
hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză
hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri
hibrid├í vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibrid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. hibridize├íz─â
hibridáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridării; pl. hibridări
HIBRIDÁ vb. v. corci.
HIBRIDÁRE s. v. corcire.
HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].
HIBRID├üRE s.f. ├Äncruci╚Öare sexuat─â sau vegetativ─â a doi indivizi cu ereditate diferit─â; hibrida╚Ťie; hibridizare. [< hibrid, dup─â fr. hibridation].
HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)
HIBRID├üRE s. f. ├«ncruci╚Öare a dou─â soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibrida╚Ťie. (< hibrida)
A HIBRID├ü ~├ęz tranz. (plante sau animale) A face s─â procreeze, ob╚Ťin├ónd un hibrid cu ├«nsu╚Öiri superioare; a ├«ncruci╚Öa; a hibridiza. /<fr. hybrider
HIBRIDARE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de ~.)
HIBRID├üRE s. f. (< hibrid─â < fr. hybrider); ├«ncruci╚Öare, mixtare, amestec a dou─â limbi naturale, datorit─â situa╚Ťiei geografice ╚Öi istorice. Fenomenul se constat─â ├«n cazul limbilor creole ╚Öi sabir (v.).
HIBRID├üRE s. f. (< hibrid─â < fr. hybrider); ├«ncruci╚Öare, mixtare, amestec a dou─â limbi naturale, datorit─â situa╚Ťiei geografice ╚Öi istorice. Fenomenul se constat─â ├«n cazul limbilor creole ╚Öi sabir (v.).

Hibridare dex online | sinonim

Hibridare definitie

Intrare: hibrida
hibrida verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bri-
Intrare: hibridare
hibridare substantiv feminin
  • silabisire: -bri-