hibernare artificială definitie

19 definiții pentru hibernare artificială

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
HIBERNÁRE, hibernări, s. f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. – V. hiberna.
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale) A petrece iarna în hibernare. Și numai o muscă surprinsă de frig Pe masă, alături de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hibernează. TOPÎRCEANU, M. 37. ◊ (Glumeț) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă? TOPÎRCEANU, M. 3.
HIBERNÁRE s. f. Stare de amorțeală (asemănătoare cu somnul) în care petrec unele animale iarna. (Fig.) Hibernarea asta intelectuală o să-ți aducă mari ponoase. V. ROM. mai 1954, 71.
hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză
hibernáre s. f., g.-d. art. hibernắrii; pl. hibernắri
hiberná vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. și pl. hiberneáză
hibernáre s. f., g.-d. art. hibernării; pl. hibernări
HIBERNÁRE s. v. hibernație.
HIBERNARE ARTIFICIÁLĂ s. v. hibernoterapie.
HIBERNÁ vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].
HIBERNÁRE s.f. 1. Faptul de a hiberna; stare de viață latentă a unor animale în timpul iernii; hibernație. ◊ Hibernare artificială = hibernoterapie. 2. (Fig.) Inactivitate, lenevire. [< hiberna].
HIBERNÁ vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)
HIBERNÁRE s. f. 1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul iernii; hibernație. 2. (fig.) inactivitate, lenevie. (< hiberna)
A HIBERNÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare
*ibernéz v. intr. (lat. hibernare, a ĭerna), ĭernez în stare de amorțire (ca lilieciĭ, ariciĭ ș. a.)
HIBERNÁRE ≠ estivație.

hibernare artificială dex