hiberna definitie

10 definiții pentru hiberna

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare.
HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale) A petrece iarna în hibernare. Și numai o muscă surprinsă de frig Pe masă, alături de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hibernează. TOPÎRCEANU, M. 37. ◊ (Glumeț) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă? TOPÎRCEANU, M. 3.
hiberná (a ~) vb., ind. prez. 3 hiberneáză
hiberná vb., ind. prez. 1 sg. hibernéz, 3 sg. și pl. hiberneáză
HIBERNARE ARTIFICIÁLĂ s. v. hibernoterapie.
HIBERNÁ vb. I. intr. (Despre animale) A fi în hibernare. [< fr. hiberner, cf. lat. hibernare – a petrece iarna].
HIBERNÁ vb. intr. a fi în hibernare. (< fr. hiberner, lat. hibernare)
A HIBERNÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele animale) A petrece iarna într-o stare latentă, asemănătoare cu somnul. /<fr. hiberner, lat. hibernare
*ibernéz v. intr. (lat. hibernare, a ĭerna), ĭernez în stare de amorțire (ca lilieciĭ, ariciĭ ș. a.)

hiberna dex

Intrare: hiberna
hiberna verb grupa I conjugarea a II-a