Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru hiat

HI├üT, hiaturi, s. n. 1. ├Änt├ólnire a dou─â vocale pronun╚Ťate succesiv ├«n silabe diferite, acestea f─âc├ónd parte fie din acela╚Öi cuv├ónt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauz─â, ├«ntrerupere, gol. [Pr.: hi-at. ÔÇô Var.: hi├ítus s. n.] ÔÇô Din fr., lat. hiatus.
HIÁTUS s. n. v. hiat.
HI├üT, hiaturi, s. n. 1. ├Änt├ólnire a dou─â vocale pronun╚Ťate succesiv ├«n silabe diferite, acestea f─âc├ónd parte fie din acela╚Öi cuv├ónt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauz─â, ├«ntrerupere, gol. [Pr.: hi-at. ÔÇô Var.: hi├ítus s. n.] ÔÇô Din fr., lat. hiatus.
HIÁTUS s. n. V. hiat.
HI├üT, hiaturi, s. n. ├Änt├«lnire (f─âr─â a forma diftong) a dou─â vocale, dintre care una la sf├«r╚Öitul unui cuv├«nt sau al unei silabe, iar cealalt─â la ├«nceputul cuv├«ntului sau al silabei urm─âtoare. Sistemul fonetic al limbii rom├«ne nu ├«ng─âduie, ├«n general, prezen╚Ťa hiatului. IORDAN, L. R. 204. ÔÇô Pronun╚Ťat: hi-at.
hiát s. n., pl. hiáturi
hiát s. n., pl. hiáturi
HI├üT s.n. 1. ├Änt├ólnire a dou─â vocale care nu formeaz─â un diftong (a╚Öezate una la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt sau al unei silabe, iar cealalt─â la ├«nceputul cuv├óntului sau al silabei urm─âtoare). 2. (Anat.) Spa╚Ťiu sau deschidere marcat─â de obicei ├«ntr-o structur─â unic─â. ÔÖŽ Pauz─â, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare ÔÇô a c─âsca].
HIÁTUS s.n. v. hiat.
HI├üT s. n. 1. ├«nt├ólnire a dou─â vocale din acela╚Öi cuv├ónt sau din cuvinte al─âturate care nu formeaz─â un diftong. 2. (anat.) spa╚Ťiu sau deschidere marcat─â de obicei ├«ntr-o structur─â unic─â. 3. lacun─â ├«ntr-o lucrare; ├«ntrerupere. ÔŚŐ moment ├«ntr-o pies─â de teatru ├«n care r─âm├óne scena goal─â; (fig.) pauz─â, gol. (< fr., lat. hiatus)
HI├üT ~uri n. 1) Fenomen fonetic const├ónd ├«n ├«nt├ólnirea a dou─â vocale pronun╚Ťate succesiv ├«n silabe diferite, fie ├«n interiorul unui cuv├ónt, fie ├«ntre dou─â cuvinte al─âturate. 2) Lips─â de continuitate ├«ntre dou─â fenomene; ├«ntrerupere; discontinuitate. /<fr., lat. hiatus
hiat n. sunet neplăcut produs (în poezie) prin întâlnirea a două vocale.
*hi├ít n., pl. e (lat. hiatus, d. hiare, a ╚Ťinea gura deschis─â. V. adint, casc, dehiscent, haos). Gram. ├Änt├«lnire a do┼ş─â vocale, ca: a o aduce. ÔÇô Unele limb─ş evit─â hiatu, ma─ş ales ├«n poezie, consider├«ndu-l ca nepl─âcut urechi─ş. L. rom. ├«l tolereaz─â foarte mult.
hiatus, (engl.= hiatus), Ôćĺ lacun─â stratigrafic─â.
HI├üT s. n. (< fr. hiatus, lat. hiatus ÔÇ×deschiz─âtur─âÔÇŁ < hiare ÔÇ×a c─âscaÔÇŁ): ├«nt├ólnire a dou─â vocale, care fac parte din silabe diferite, fie ├«n acela╚Öi cuv├ónt, fie ├«n dou─â cuvinte al─âturate, ca de exemplu ─â ╚Öi i ├«n g─âin─â, a ╚Öi u ├«n maurii, o ╚Öi o ├«n cooperator, e ╚Öi e ├«n orhidee, a ╚Öi i ├«n ha├şn, u ╚Öi a ├«n nuan╚Ť─â, a ╚Öi a ├«n a auzit, e ╚Öi e ├«n e elegant, o ╚Öi o ├«n o opera╚Ťie, u ╚Öi u ├«n cu unul etc. ├Än limba rom├ón─â exist─â tendin╚Ťa de a elimina h. prin eliziune (ca ├«n exemplele: nu am > n-am, nu ├«ntreab─â > nu-ntreab─â, cu un > c-un, cu o> c-o etc.) sau prin contrac╚Ťie (ca ├«n exemplele: de atunci > de-atunci, pe afar─â > pe-afar─â etc.).

Hiat dex online | sinonim

Hiat definitie

Intrare: hiat
hiat substantiv neutru
hiatus