Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru hialită

HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.
HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.
hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte
hialítă s. f. (sil. hi-a-), pl. hialite
HIALÍTĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț].
HIALÍTĂ s. f. inflamație a corpului vitros. (< fr. hyalite)

hialită definitie

hialită dex

Intrare: hialită
hialită substantiv feminin
  • silabisire: hi-a-