hialin definitie

10 definiții pentru hialin

HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.
HIALÍN, -Ă, hialini, -e, adj. Care are aspectul, transparența sticlei. ◊ Țesut hialin = țesut rezultat din transformarea patologică a substanței țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă, omogenă. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalin.
hialín (hi-a-) adj. m., pl. hialíni; f. hialínă, pl. hialíne
hialín adj. m. (sil. hi-a-), pl. hialíni; f. sg. hialínă, pl. hialíne
HIALÍN, -Ă adj. (Rar) Transparent, incolor, asemănător cu sticla. [Pron. hi-a-. / < fr. hyalin, cf. gr. hyalos – sticlă].
HIALÍN, -Ă adj. care are înfățișarea, transparența sticlei; vitros. (< fr. hyalin)
HIALÍN ~ă (~i, ~e) rar Care are aspectul și transparența sticlei. /<fr. hyalin
*hialín, V. ialin.
hialin, (engl.= glassy), aspect sticlos, caracteristic obsidianelor și masei unor roci vulcanice sau testului unor foraminifere.
HIALÍN, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. hyalos „sticlă”) adj. Care are înfățișarea, transparența sticlei. ◊ Țesut h. = substanță omogenă, clară, fără structură. În mod normal există în cartilaje, corpul vitros, glanda tiroidă, iar în unele tumori apare prin degenerarea țesutului conjunctiv. ♦ (GEOL.) (Despre elementele componente ale rocilor magmatice) Care se prezintă sub formă sticloasă, datorită răcirii rapide a topiturii din care s-au format.

hialin dex

Intrare: hialin
hialin adjectiv
  • silabisire: hi-a-