Dicționare ale limbii române

2 intrări

25 definiții pentru hiacint

HIACÍNT1, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.
Hiacínt2 s. m. v. iacint.
IACÍNT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă. [Var.: hiacínt s. m.] – Din fr. jacinthe.
HIACÍNT1, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.
HIACÍNT2 s. m. v. iacint.
IACÍNT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinți s. m.] – Din fr. jacinthe.
HIACÍNT, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșiatică.
hiacínt (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacínturi
hiacínt (mineral.) s. n. (sil. hi-a-), pl. hiacínturi
iacínt s. m., pl. iacínți
IACÍNT s. v. zambilă.
HIACÍNT s.n. Varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].
HIACÍNT s.m. v. iacint.
IACÍNT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].
HIACÍNT s. n. 1. varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă. 2. culoare galbenă roșietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)
IACÍNT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe)
iacínt (iacínți), s. m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) și modern din fr. hyacinthe. Var. este înv.
HIACÍNT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare roșie-aurie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus
iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră prețioasă).
hiacint m. 1. Bot. zambilă; 2. piatră scumpă galbenă bătând în roșu.
*hiacínt, V. iacint.
*iacínt saŭ ĭacínt m. (vgr. ῾yákinthos, de unde lat. hyacinthus, it. giacinto, fr. jacinthe). Zambilă, o floare liliacee cu miros foarte plăcut originară din nordu Africiĭ (hyacinthus orientalis). Un fel de topaz galben care bate în roș.
iacint s. v. ZAMBILĂ.
Hiacint = Hyacinthus.
HIACÍNT (< fr., lat.) s. n. Varietate de zircon de culoare galben-roșiatică, transparentă până la tulbure, cu luciu adamantin și aspect de cristale columnare. Utilizat ca piatră semiprețioasă și pentru obținerea dioxidului de zirconiu (conține 67,1%).

hiacint definitie

hiacint dex

Intrare: iacint
iacint substantiv masculin
hiacint zambilă; -ți
Intrare: hiacint (mineral; -uri)
hiacint mineral; -uri substantiv neutru
  • silabisire: hi-a-