HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are șase picioare. 2. S. n. (La pl.) Clasă de insecte cu șase picioare; p. ext. denumire mai veche dată insectelor; (și la sg.) insectă care face parte din această clasă. – Din fr. hexapode.

HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj. (Despre animale) Care are șase picioare. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Clasă de insecte cu șase picioare; p. ext. denumire mai veche dată insectelor; (și la sg.) insectă care face parte din această clasă. – Din fr. hexapode.

HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj. (Despre unele animale) Care are șase picioare. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasă de animale care au șase picioare. – Variantă: exapód, -ă adj.

hexapód1 adj. m., pl. hexapózi; f. hexapódă, pl. hexapóde

hexapód2 s. n., pl. hexapóde

hexapód adj. m., pl. hexapózi; f. sg. hexapódă, pl. hexapóde

hexapóde s. n. pl.

HEXAPÓD s. v. insectă.

HEXAPÓD, -Ă adj. (Despre animale) Care are șase picioare. // s.n.pl. Clasă de insecte cu șase picioare; (p. ext.) denumire a clasei insectelor; (la sg.) insectă din această clasă. [< fr. hexapode(s), cf. gr. hex – șase, pous – picior].

HEXAPÓD, -Ă I. adj. (despre animale) cu șase picioare. II. s. n. pl. veche denumire a clasei insectelor. (< fr. hexapode/s/)

HEXAPÓD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre ființe) Care are șase picioare. Insectă ~dă. /<fr. hexapode

*inséct n., pl. e (lat. in-sectum, tăĭat, despărțit în maĭ multe părțĭ [d. on-seco, -secáre, -séctum, a tăĭa], tradus după vgr. éntomon. V. insecabil. V. și entomologie). Animal articulat cu șase picĭoare care respiră pin trahéĭe și e supus metamorfozelor. – Caracterele insectelor sînt: șase picĭoare (din care cauză se mai numesc și exapode) și corp compus din inele (împărțit în cap, pept și pîntece). Insectele-s esențialmente terestre, ĭar cele care trăĭesc de ordinar în apă, tot trebuĭe să ĭasă la aer ca să respire. Ele aŭ sexe separate, îs ovipare, și larva, cînd ĭese din oŭ, nu seamănă de loc cu părințiĭ. După ce trec pintr’o serie de metamorfoze, ajung la etatea adultă. Se știŭ maĭ mult de șase sute de miĭ, împărțite în: ortoptere, nevroptere, strepsiptere, emiptere, diptere, lepidoptere, coleoptere și imenoptere, V. și gîză, gîndac, gînganie, goangă, muscă. – Fals insectă, f.

HEXAPOD s. (ENTOM.) gînganie, gîză, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe.

HEXA- (EXA-) „șase, de șase ori”. ◊ gr. hexa „șase” > fr. hexa-, germ. id., engl. id. > rom. hexa- și exa-. □ ~ciclic (v. -ciclic), adj., cu șase verticile florale; ~dactil (v. -dactil), adj., care are șase degete; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șase fețe; ~fil (v. -fil2), adj., care are șase frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) provenit din șase linii de descendență; ~genic (v. -genic), adj., (despre un poliploid) care are șase alele pe șase loci diferiți; ~gin (v. -gin), adj., cu șase pistile; sin. hexaginic; ~gon (exagon) (v. -gon2), s. n., poligon cu șase laturi și cu șase unghiuri; ~gramă (v. -gramă), s. f., reunire a șase litere; ~mer (v. -mer), adj., (despre verticile florale) care prezintă șase diviziuni sau părți; ~metru (exametru) (v. -metru1), s. m., vers dactilic antic, format din șase picioare folosit în poezia epică; ~petal (v. -petal), adj., care are șase petale; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre animale) Care are șase picioare. 2. s. n. pl., Clasă de insecte cu șase picioare; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu șase aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șase silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șase semințe; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu cu șase coloane situate în față; ~valent (v. -valent), adj., (despre radicali sau elemente) care are valența șase.