HETAÍRĂ, hetaire, s. f. Nume dat curtezanelor din Grecia antică. – Din fr. hétaïre.

HETAÍRĂ, hetaire, s. f. Nume dat curtezanelor din Grecia antică. – Din fr. hétaïre.

hetaíră s. f., g.-d. art. hetaírei; pl. hetaíre

hetaíră s. f., g.-d. art. hetaírei; pl. hetaíre

HETAÍRĂ s. v. curtezană.

HETAÍRĂ s.f. (Rar) Curtezană la vechii greci. [Acc. și -tái-, pl. -re. / cf. fr. hétaïre, gr. hetaira].

HETAÍRĂ s. f. 1. curtezană în Grecia antică. 2. prostituată. (< fr. hétaïre, gr. hetaira)

hetairă s. v. CURTEZANĂ.