Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru heruvim

HERUV├ŹM, heruvimi, s. m. ├Änger care urmeaz─â ierarhic dup─â arhangheli. ÔÇô Din sl. cher┼şvimu.
HERUV├ŹM, heruvimi, s. m. ├Änger care urmeaz─â ierarhic dup─â arhangheli. ÔÇô Din sl. cher┼şvimu.
HERUV├ŹM, heruvimi, s. m. (├Än concep╚Ťia biblic─â) ├Änger care urmeaz─â ierarhic dup─â arhangheli.
heruv├şm s. m., pl. heruv├şmi
heruv├şm s. m., pl. heruv├şmi
heruv├şm (heruv├şmi), s. m. ÔÇô ├Änger care urmeaz─â ierarhic dup─â arhangheli. ÔÇô Mr. heruvim. Ngr. ¤ç╬Á¤ü╬┐¤ů╬▓╬»╬╝, ├«n parte prin intermediul sl. cheruvim┼ş, cf. sb. heruvim. ÔÇô Der. heruvimesc (var. heruvimicesc), adj. (de heruvimi, ├«nv.); heruvic, s. n. (imn liturgic), din ngr. ¤ç╬Á¤ü╬┐¤ů╬▓╬╣¤░¤î╬Ż; heruvicar, s. n. (colec╚Ťie de imnuri).
HERUV├ŹM ~i m. (├«n cre╚Ötinism) ├Änger care urmeaz─â ierarhic dup─â arhanghel. /<sl. cheruvimu
heruvim m. 1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească: heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale întraripate, în templul din Ierusalim; 3. copilaș fraged și grăsuliu; 4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.].
heruv├şm m. (ngr. heruvim, cuv. ebraic). ├Änger din clasa urm─âtoare serafimilor. Cap de ├«nger cu arip─ş pictat. Fig. Copil frumos. ÔÇô ╚śi herovim. R─â┼ş scris cheruvim.
HERUVIM, ebr. Cherub/im. 1. -b. (Scan); Herovin, I. act. 2. Cheruvica f., pren., din ÔÇ×heruvicÔÇŁ c├«ntare bisericeasc─â. 3. Herovic, Radu (├Ä. Div).
heruv├şmi s. m. pl. Numele uneia dintre cele nou─â cete ale ├«ngerilor, care, ├«mpreun─â cu scaunele ╚Öi cu serafimii, alc─âtuiesc prima treapt─â ├«n ierarhia lor, f─âcut─â de Dionisie Areopagitul. Sunt ├«nf─â╚Ťi╚Öati ├«n iconografie sub forma unui cap ├«naripat cu dou─â aripi sau cu ni╚Öte ro╚Ťi pline de ochi, purt├ónd tronul sau c─âru╚Ťa lui Dumnezeu (Iezechiel, 4, 7), fiecare heruvim av├ónd patru fe╚Ťe: de om, bou, leu ╚Öi vultur. ÔÇô Sin sl. cheruvim┼ş (< gr. heruvimos).

Heruvim dex online | sinonim

Heruvim definitie

Intrare: heruvim
heruvim substantiv masculin
Intrare: Heruvim
Heruvim