heruvim definitie

2 intrări

11 definiții pentru heruvim

HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din sl. cherŭvimu.
HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din sl. cherŭvimu.
HERUVÍM, heruvimi, s. m. (În concepția biblică) Înger care urmează ierarhic după arhangheli.
heruvím s. m., pl. heruvími
heruvím s. m., pl. heruvími
heruvím (heruvími), s. m. – Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Mr. heruvim. Ngr. χερουβίμ, în parte prin intermediul sl. cheruvimŭ, cf. sb. heruvim. – Der. heruvimesc (var. heruvimicesc), adj. (de heruvimi, înv.); heruvic, s. n. (imn liturgic), din ngr. χερουβιϰόν; heruvicar, s. n. (colecție de imnuri).
HERUVÍM ~i m. (în creștinism) Înger care urmează ierarhic după arhanghel. /<sl. cheruvimu
heruvim m. 1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească: heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale întraripate, în templul din Ierusalim; 3. copilaș fraged și grăsuliu; 4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.].
heruvím m. (ngr. heruvim, cuv. ebraic). Înger din clasa următoare serafimilor. Cap de înger cu aripĭ pictat. Fig. Copil frumos. – Și herovim. Răŭ scris cheruvim.
HERUVIM, ebr. Cherub/im. 1. -b. (Scan); Herovin, I. act. 2. Cheruvica f., pren., din „heruvic” cîntare bisericească. 3. Herovic, Radu (Î. Div).
heruvími s. m. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu scaunele și cu serafimii, alcătuiesc prima treaptă în ierarhia lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișati în iconografie sub forma unui cap înaripat cu două aripi sau cu niște roți pline de ochi, purtând tronul sau căruța lui Dumnezeu (Iezechiel, 4, 7), fiecare heruvim având patru fețe: de om, bou, leu și vultur. – Sin sl. cheruvimŭ (< gr. heruvimos).

heruvim dex

Intrare: heruvim
heruvim substantiv masculin
Intrare: Heruvim
Heruvim