heroină definitie

10 definiții pentru heroină

HEROÍNĂ s. f. Medicament derivat din morfină, cu acțiune analgezică și stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din fr. héroïne.
HEROÍNĂ s. f. Medicament derivat din morfină, cu acțiune analgezică și stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din fr. héroïne.
heroínă s. f., g.-d. art. heroínei
heroínă s. f., g.-d. art. heroínei
HEROÍNĂ s.f. (Med.) Stupefiant, derivat al morfinei. [Pron. -ro-i-. / < fr. héroïne].
HEROÍNĂ s. f. stupefiant toxic derivat al morfinei. (< fr. héroïne)
HEROÍNĂ f. Substanță narcotică puternică, cu acțiune analgezică și stupefiantă, derivată din morfină. [G.-D. heroinei] /<fr. héroïne
heroínă s. f. (chim.) Tip de stupefiant derivat din morfină ◊ „[În S.U.A.] a fost pus la punct un nou preparat pentru tratamentul toxicomanilor care se droghează cu heroină.R.l. 17 IX 76 p. 6. ◊ „Poliția americană a reușit să dezmembreze o rețea internațională de traficanți de heroină, rețea ce utiliza Olanda ca placă turnantă.” R.l. 1 II 79 p. 6; v. și morfină-bază (1973), can(n)abis, marijuana [scris și eroină] (din fr. héroïne; F. Hasan în LR 2/77 p. 133; DM, DT; LTR, DC; DEX, DN3)
HEROÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. heroine „eroină, fiică de zeu”) s. f. Alcaloid derivat din morfină (diamorfină), cu aspect de pulbere albă, cristalină, ușor solubilă în apă și în alcool, inodoră și cu gust amar. Descoperită în 1896, a fost folosită inițial (datorită proprietății ei analgezice) în medicină. Ulterior, din cauza nocivității (mai toxică decât morfina), consumul ei a fost interzis. Utilizarea repetată a h. provoacă dependență și toxicomanii grave.
HEROINĂ bing, cal, cal alb, căluț, cocteil, cui, dava, doamna albă, Ferrari, gunoi, H, H + C, Harry, hero, lapte praf, piperaș, praf, pulbere, sfert.

heroină dex

Intrare: heroină
heroină substantiv feminin