HERMÍNĂ, hermine, s. f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge (Mustela erminea). ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. – Din fr. hermine.

HERMÍNĂ, hermine, s. f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge (Mustela erminea). ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. – Din fr. hermine.

HERMÍNĂ, hermine, s. f. Mamifer carnivor din Europa și America de Nord (rareori se găsește și la noi, în delta Dunării) asemănător cu nevăstuica; are blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna (Mustea erminea); cacom. ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. Gestul lui Ștefan cel Mare cînd îmbracă pe Bogdan cu hermina domnească în frumoasa scenă din «Apus de soare». ANGHEL-IOSIF, C. L. 233. ◊ Fig. Anotimpurile și-au schimbat fantasmagoria decorurilor... Unul purta totuși hermina albă a zăpezilor, celălalt rugina și purpura frunzelor veștede. ANGHEL-IOSIF, C. L. 210.

hermínă s. f., g.-d. art. hermínei; pl. hermíne

hermínă s. f., g.-d. art. hermínei; pl. hermíne

HERMÍNĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. și Bucov.) helge. (Blană de ~.)

HERMÍNĂ s.f. Animal carnivor din țările nordice, a cărui blană este albă și lucioasă iarna și cafenie-deschisă vara; hermelină. ♦ Blana acestui animal sau haina făcută din această blană. [< fr. hermine, cf. lat. armenius – șoarece armenesc].

HERMÍNĂ s. f. 1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara și albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom. ◊ blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. 2. (herald.) blană la steme, reprezentată convențional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip. (< fr. hermine)

hermínă (hermíne), s. f. – Animal asemănător cu nevăstuica, cu blana albă, fină și lucioasă, helge (Mustela erminea). – Var. ermină. Fr. hermine. Este dublet al lui ermelin(ă), s. m. și f., înv., din it. ermellino (sec. XVIII).

HERMÍNĂ ~e f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, având corpul alungit și subțire, picioare scurte și blană brună vara și albă iarna. 2) Blană a acestui animal. 3) Haină confecționată din această blană. /<fr. hermine

*ermínă f., pl. e (fr. hermine). Barb. Ermelin, cacom. Blană de cacom. Fig. Strat alb și nepătat (de ex., zăpada pe cîmp).

*hermínă, V. ermină.

HERMINĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. și Bucov.) helge. (Blană de ~.)

HERMÍNĂ (< fr.) s. f. Mamifer carnivor (Mustela erminea) asemănător nevăstuicii. Are blana cafenie vara și albă iarna, lungimea corpului ajunge la 32 cm, iar coada (al cărei vârf este negru) măsoară între 6,5 și 12 cm. Răpitoare, se hrănește cu rozătoare mici. Vânată pentru blana ei prețioasă. Trăiește în Europa, Asia și America de Nord; în România este răspândit în Delta Dunării și în N Moldovei. Sin. hermelină. ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.