FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisí, hiritisí vb. IV] – Din ngr. hiritizó.

HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.

HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.

HERETISÍ vb. IV V. hiritisi.

HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.

FIRITISÍ vb. IV v. hiritisi.

HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.

HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisí (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisí (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

hiritisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisésc, imperf. 3 sg. hiritiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritiseáscă

HIRITISÍ vb. v. felicita.

heretisí (heretisésc, heretisít), vb. – 1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).

firitisí, firitisésc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).

firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.

heretisì (hiritisì) v. 1. a felicita: să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.; 2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].

hiritisì v. V. heretisì.

heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.

hiritisésc, V. heretisesc.

hiritisi vb. v. FELICITA.