Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru herbar

HERBÁR s. n. v. ierbar1.
IERB├üR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru desp─âr╚Ťituri ale stomacului rumeg─âtoarelor; rumen1. ÔÇô Iarb─â + suf. -ar.
IERB├üR1, ierbare, s. n. Colec╚Ťie de plante uscate, presate ├«ntre foi de h├órtie (sugativ─â), p─âstrate ├«n cutii sau ├«n mape etichetate ╚Öi or├ónduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanic─â; map─â special─â ├«n care se p─âstreaz─â o astfel de colec╚Ťie. [Var.: (rar) herb├ír s. n.] ÔÇô Iarb─â + suf. -ar (dup─â fr. herbier).
HERBÁR s. n. V. ierbar1.
IERB├üR1, ierbare, s. n. Colec╚Ťie de plante uscate, presate ├«ntre foi de h├órtie (sugativ─â), p─âstrate ├«n cutii sau ├«n mape etichetate ╚Öi or├ónduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanic─â; map─â special─â ├«n care se p─âstreaz─â o astfel de colec╚Ťie. [Var.: (rar) herb├ír s. n.] ÔÇô Iarb─â + suf. -ar (dup─â fr. herbier).
IERB├üR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru desp─âr╚Ťituri ale stomacului rumeg─âtoarelor; rumen1. ÔÇô Iarb─â + suf. -ar.
HERBÁR s. n. v. ierbar.
IERB├üR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru desp─âr╚Ťituri ale stomacului rumeg─âtoarelor; burduf.
IERB├üR1, ierbare, s. n. Colec╚Ťie de plante mici, de frunze ori de flori presate ├«ntre foi de h├«rtie; dosar special pentru p─âstrarea acestor plante. Botanica se ├«nva╚Ť─â mai u╚Öor cu ajutorul ierbarului. Ôľş Sentimentele nu se ├«nvechesc ╚Öi-╚Öi p─âstreaz─â totdeauna parfumul lor, precum ╚Öi le p─âstreaz─â ╚Öi florile str├«nse ├«ntr-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. ÔÇô Variant─â: herb├ír (HOGA╚ś, M. N. 100) s. n.
ierbár s. n., pl. ierbáre
ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre
IERBÁR s. v. rumen.
HERBÁR s.n. v. ierbar.
IERB├üR s.n. Colec╚Ťie de plante mici, uscate ╚Öi presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, map─â care con╚Ťine aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
IERB├üR s. n. colec╚Ťie de plante mici, uscate ╚Öi presate, determinate botanic; catalog, map─â con╚Ťin├ónd aceste plante. (< germ. Herbarium)
IERB├üR1 ~e n. 1) Colec╚Ťie de plante (├«ntregi sau unele organe ale lor) uscate ╚Öi presate, mai ales, ├«ntre foi de h├órtie. 2) Map─â, cutie ├«n care se p─âstreaz─â o astfel de colec╚Ťie. /<fr. herbier
IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
erbariu n. colec╚Ťiune de plante uscate ╚Öi puse ├«ntre frunze de h├órtie.
ierbar v. una din cele patru p─âr╚Ťi ale stomacului rumeg─âtoarelor.
*erb├íri┼ş m. (lat. herbarium). Colec╚Ťiune de plante uscate. ÔÇô ╚śi -├ír, pl. e.
IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.)

Herbar dex online | sinonim

Herbar definitie

Intrare: ierbar
herbar
ierbar substantiv neutru
  • silabisire: ier-