herbar definitie

21 definiții pentru herbar

HERBÁR s. n. v. ierbar1.
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
HERBÁR s. n. V. ierbar1.
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
HERBÁR s. n. v. ierbar.
IERBÁR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante mici, de frunze ori de flori presate între foi de hîrtie; dosar special pentru păstrarea acestor plante. Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului. ▭ Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. – Variantă: herbár (HOGAȘ, M. N. 100) s. n.
ierbár s. n., pl. ierbáre
ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre
IERBÁR s. v. rumen.
HERBÁR s.n. v. ierbar.
IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)
IERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier
IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
erbariu n. colecțiune de plante uscate și puse între frunze de hârtie.
ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.
*erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e.
IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.)

herbar dex

Intrare: ierbar
herbar
ierbar substantiv neutru
  • silabisire: ier-