heptatonie definitie

O definiție pentru heptatonie

heptatonie (heptacordie), totalitatea sistemelor (II, 3), sonore alcătuite din 7 sunete diferite dispuse alăturat prin tonuri* și semitonuri*, spre deosebire de alte sisteme sonore cum ar fi: pentatonic* (5 sunete dispuse alăturat și prin salturi), pentacordic* (5 sunete alăturate), hexatonic (6 sunete ce se succed prin tonuri întregi; v. hexatonică, gamă) sau hexacordic* (6 sunete dispuse treptat prin tonuri și semitonuri), h. stă la baza sistemului [tonal] diatonic*. În cadrul sistemului modal (1), alături de scări cu mai puțin de 7 sunete, se întâlnesc și moduri heptatonice diatonice sau cromatice*.

heptatonie dex

Intrare: heptatonie
heptatonie