HEPTARHÍE s.f. Guvernare colegială a șapte persoane. [Gen. -iei. / < fr. heptarchie].

HEPTARHÍE s. f. guvernare simultană a șapte persoane. (< fr. heptarchie)

*eptarhíe f. (vgr. ῾eptá, șapte, și arhé, comandament). Nume supt care se înțeleg cele șapte regate fundate de Germanĭ în Anglia.

HEPTARHÍE, nume dat celor șapte regate anglo-saxone întemeiate în Anglia, în sec. 5-9: Northumbria, Mercia, East-Anglia, Essex, Kent, Sussex și Wessex.

HEPT-, v. HEPTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu șapte spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., clasă de plante cu flori avînd androceul format din șapte stamine; ~andru (v. -andru), adj., care prezintă șapte stamine libere; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., (despre organisme) care prezintă șapte seturi haploide de cromozomi; ~arhie (v. -arhie1), s. f., guvernare simultană a șapte persoane; ~emimer (v. hemi-, v. -mer), adj., (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior de vers; ~odă (v. -odă1), s. f., tub electronic care are șapte electrozi; ~odont (v. -odont), adj., care are șapte dinți.