HEPATÍTĂ, hepatite, s. f. Denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii de natură virotică, microbiană sau toxică ale ficatului. – Din fr. hépatite.

HEPATÍTĂ, hepatite, s. f. Denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii de natură virotică, microbiană sau toxică ale ficatului. – Din fr. hépatite.

HEPATÍTĂ s. f. Denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii ale ficatului. Hepatită infecțioasă.

hepatítă s. f., g.-d. art. hepatítei; pl. hepatíte

hepatítă s. f., pl. hepatíte

HEPATÍTĂ s. (MED.) 1. v. icter, (pop.) gălbeneală. 2. hepatită Botkin v. hepatită epidemică; hepatită de seringă v. hepatită serică; hepatită epidemică = hepatită Botkin; hepatită serică = hepatită de seringă.

HEPATÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ficatului. ◊ Hepatită epidemică = hepatită cauzată de un virus. [Pl. -te. / < fr. hépatite, cf. gr. hepar – ficat].

HEPATÍTĂ s. f. afecțiune inflamatorie a ficatului. ♦ ~ epidermică = hepatită cauzată de un virus. (< fr. hépatite)

HEPATÍTĂ ~e f. Stare patologică, constând în inflamarea ficatului. ~ infecțioasă. /<fr. hépatite

*epatítă f., pl. e (vgr. ῾epatîtes). Inflamațiune de ficat. Un fel de peatră prețioasă de coloarea ficatuluĭ.

HEPATITĂ s. (MED.) gălbinare, icter, (pop.) gălbeneală.

HEPATÍTĂ (< fr. {i}; {s} gr. hepat(o) „ficat”) s. f. Inflamație a ficatului, la om și la animale, de natură virotică, microbiană sau toxică. ◊ H. epidemică (sau h. Botkin) = h. provocată de un virus care se transmite prin contact direct, pe cale digestivă sau nazo-faringiană. H. serică (sau h. prin ser omolog, h. de seringă) = h. provocată de un virus care se transmite numai prin plasma contaminată, precum și prin instrumentele medicale contaminate (seringă, aparate dentare sau chirurgicală). H. anicterică = h. care prezintă simptomele obișnuite, în afară de icter.