Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru henoteism

HENOTE├ŹSM s. n. Form─â primitiv─â de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, ├«n care una dintre divinit─â╚Ťile adorate devine principalul obiect de cult. ÔÇô Din germ. Henotheismus, fr. h├ęnoth├ęisme.
HENOTE├ŹSM s. n. Form─â primitiv─â de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, ├«n care una dintre divinit─â╚Ťile adorate devine principalul obiect de cult. ÔÇô Din germ. Henotheismus, fr. h├ęnoth├ęisme.
henote├şsm s. n.
henote├şsm s. n.
HENOTE├ŹSM s.n. Form─â de religie ├«n care credincio╚Öii se ├«nchin─â unui singur zeu, f─âr─â a exclude existen╚Ťa altora. [Pron. -te-ism. / < fr. h├ęnoth├ęisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos ÔÇô unu, theos ÔÇô zeu].
HENOTE├ŹSM s. n. form─â primitiv─â de religie ├«n care credincio╚Öii se ├«nchin─â unei singure divinit─â╚Ťi, f─âr─â a exclude existen╚Ťa altora. (< fr. h├ęnoth├ęisme)

Henoteism dex online | sinonim

Henoteism definitie

Intrare: henoteism
henoteism substantiv neutru