henț definitie

2 intrări

11 definiții pentru henț

HENȚ, hențuri, s. n. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna de către un jucător de câmp în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare. – Din engl. hands.
HENȚ, hențuri, s. n. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna de către un jucător de câmp în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare. – Din engl. hands.
henț s. n., pl. hénțuri
henț s. n., pl. hénțuri
HENȚ s.n. Atingere cu mâna a mingii la fotbal. [< engl. hands].
HENȚ s. m. (fotbal) atingerea neregulamentară a balonului cu mâna. (< engl. hands)
HENȚ ~uri n. (la fotbal) Încălcare a regulilor de joc, constând în atingerea sau oprirea mingii cu mâna, atrăgând după sine o penalizare. /<engl. hands
henț, hențuri, s.n. – (reg.) Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța): „Hai să tăiem un noatin, iar hențurile le-om țâpa la câinele ăsta nou” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). – Et. nec.
henț, -uri, s.n. – Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța). – Et. nec.
*HENȚ < radical iranic (O Dens 180). 1. Henț (Moț). 2. Hența, genitiv Hențăi (16 B IV 417); Hențea (Moț); Henția pictor; Hențieșu, S. (L Pl 355). 3. Hînțești, moșneni din Mintenia (Î Div). V. și Sfînt II 6 (Partea I).
henț! interj. e interzis!, nu pune mâna!

henț dex

Intrare: henț
henț substantiv neutru
Intrare: Henț
Henț