HEMERALOPÍE, hemeralopii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie.

HEMERALOPÍE, hemeralopii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie.

!hemeralopíe (-ra-lo-/-ral-o-) s. f., art. hemeralopía, g.-d. art. hemeralopíei; pl. hemeralopíi, art. hemeralopíile

hemeralopíe s. f. (sil. mf. -ral-), art. hemeralopía, g.-d. art. hemeralopíei; pl. hemeralopíi, art. hemeralopíile

HEMERALOPÍE s. (MED.) cecitate diurnă, (pop.) orbul găinilor.

HEMERALOPÍE s.f. Boală de ochi care se manifestă prin slăbirea vederii în momentul când se înserează; cecitate nocturnă. [Gen. -iei. / < fr. héméralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

HEMERALOPÍE s. f. diminuare sau pierdere a vederii la lumină puțin intensă (în special în amurg). (< fr. héméralopie)

HEMERALOPÍE f. med. Boală de ochi, constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă. /<fr. héméralopie

HEMERALOPIE s. (MED.) cecitate nocturnă, (pop.) orbul găinilor.