HEMATÓZĂ, hematoze, s. f. Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul inspirat; oxigenare (2). – Din fr. hématose.

HEMATÓZĂ, hematoze, s. f. Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămâni în timpul respirației; oxigenare (2). – Din fr. hématose.

HEMATÓZĂ s. f. Transformarea sîngelui venos în sînge arterial prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămîni în timpul respirației.

hematóză s. f., g.-d. art. hematózei; pl. hematóze

hematóză s. f., g.-d. art. hematózei; pl. hematóze

HEMATÓZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidație. (~ sângelui.)

HEMATÓZĂ s.f. Oxigenare a sângelui venos. [< fr. hématose, cf. gr. haimatosis].

HEMATÓZĂ s. f. proces de oxigenare a sângelui venos. (< fr. hématose)

HEMATÓZĂ ~e f. Proces de oxigenare a sângelui venos. [G.-D. hematozei] /<fr. hématose

HEMATOZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidație. (~ sîngelui.)