HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor sangvine. – Din fr. hématome.

HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor sangvine. – Din fr. hématome.

HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sînge închistat provocată de ruperea vaselor sanguine.

hematóm s. n., pl. hematoáme

hematóm s. n., pl. hematoáme

HEMATÓM s.n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, cauzată de o hemoragie. [Pl. -oame. / < fr. hématome, cf. gr. haima – sânge].

HEMATÓM s. n. aglomerare de sânge închistat într-o cavitate naturală sau sub piele, de o hemoragie. (< fr. hématome)

HEMATÓM ~oáme n. Stare patologică, constând în acumularea de sânge în țesuturi, provocată de o hemoragie. /<fr. hématome