hem definitie

13 definiții pentru hem

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.
HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.
hem s. n., pl. hémuri
hem s. n., pl. hémuri
HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].
HEM- v. hemo-.
HEM1 s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)
HEM2(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. „sânge, hematii, hemoglobină”. (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)
hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR).
HEM ~uri n. Substanță care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roșii. /<fr. hème
hem conj. și adv. (înv.) sau, fie, fie; tot.
hem! int. V. hăm!
HEM-, v. HEMO-.~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., stare de dilatație a vaselor sanguine; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de sînge în articulații; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., hemoragie în corpul vitros.

hem dex

Intrare: hem (subst.)
hem 1 subst. substantiv neutru
Intrare: hem (pref.)
hem pref.
Intrare: hem (conj.)
hem 2 conj.
Intrare: hem (interj.)
hem 3 interj.