heliotropism definitie

10 definiții pentru heliotropism

HELIOTROPÍSM s. n. Proprietate pe care o au unele plante de a se îndrepta spre soare sau spre altă sursă de lumină; fototropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotropisme.
HELIOTROPÍSM s. n. Proprietate pe care o au unele plante de a se îndrepta spre soare sau spre altă sursă de lumină; fototropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotropisme.
HELIOTROPÍSM s. n. Proprietatea pe care o au unele plante (ca floarea-soarelui, mușcata etc.) de a se îndrepta sau de a-și îndrepta anumite organe spre o sursă de lumină, mai ales spre soare. – Pronunțat: -li-o-.
heliotropísm (-li-o-tro-) s. n.
heliotropísm s. n. (sil. -li-o-tro-)
HELIOTROPÍSM s. v. fototropism.
HELIOTROPÍSM s.n. Tendință a unor plante de a se orienta către lumina solară; heliotactism; fototropism. [< fr. héliotropisme, cf. gr. helios – soare, tropein – a îndrepta].
HELIOTROPÍSM s. n. reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii solare; fototropism; heliotactism. (< fr. héliotropisme)
HELIOTROPÍSM n. bot. Proprietate a unor plante de a se îndrepta spre surse de lumină; fototropism. /<fr. heliotropisme
HELIOTROPISM s. (BIOL.) fototropism. (~ unor organe vegetative.)

heliotropism dex

Intrare: heliotropism
heliotropism substantiv neutru
  • silabisire: -li-o-tro-