Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru heliotrop

HELIOTR├ôP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorant─â folosit─â la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-├«nchis sau ro╚Öie cu pete galbene str─âlucitoare, folosit─â ca piatr─â semipre╚Ťioas─â din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alb─â sau albastru-deschis, folosite ├«n industria parfumului (Heliotropium europaeum). ÔÖŽ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] ÔÇô Din fr. h├ęliotrope.
HELIOTR├ôP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorant─â folosit─â la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-├«nchis sau ro╚Öie cu pete galbene str─âlucitoare, folosit─â ca piatr─â semipre╚Ťioas─â din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alb─â sau albastru-deschis, ├«ntrebuin╚Ťate ├«n industria parfumului (Heliotropium europaeum). ÔÖŽ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] ÔÇô Din fr. h├ęliotrope.
HELIOTR├ôP3, heliotropi, s. m. Numele unei plante exotice ale c─ârei flori s├«nt ├«ntrebuin╚Ťate ├«n industria parfumului (Heliotropium europaeum). Ulei eteric cu miros pl─âcut ca al vaniliei, extras din planta de mai sus. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-o-.
HELIOTR├ôP1 s. n. Materie colorant─â, solubil─â ├«n ap─â, folosit─â la vopsitul bumbacului. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-o-.
HELIOTR├ôP2 s. n. Varietate de silice de culoare verde-├«nchis, cu pete ro╚Öii, din care se fac obiecte ornamentale. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-o-.
heliotr├│p1 (plant─â, ulei) (-li-o-trop) s. m., pl. heliotr├│pi
heliotr├│p2 (colorant, mineral) (-li-o-trop) s. n., pl. heliotr├│pe
heliotr├│p (bot.) s. m. (sil. -li-o-trop), pl. heliotr├│pi
heliotr├│p (colorant, ulei) s. n. (sil. -li-o-trop)
heliotr├│p (mineral) s. n. (sil. -li-o-trop), pl. heliotr├│puri
HELIOTR├ôP1 s.m. Plant─â exotic─â cu flori mici, alb─âstrui, cu miros pl─âcut, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n industria parfumului. ÔÖŽ Ulei eteric ob╚Ťinut din florile acestei plante. [< fr. h├ęliotrope, cf. gr. helios ÔÇô soare, tropein ÔÇô a se ├«ndrepta].
HELIOTR├ôP2 s.m. 1. Materie colorant─â solubil─â ├«n ap─â, folosit─â la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-├«nchis─â, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. h├ęliotrope].
HELIOTR├ôP1 s. m. plant─â exotic─â cu flori mici, alb─âstrui, cu miros pl─âcut, folosit─â ├«n industria parfumului. (< fr. h├ęliotrope, lat. heliotropium)
HELIOTR├ôP2 I. s. m. 1. materie colorant─â solubil─â ├«n ap─â, folosit─â la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-├«nchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglind─â plan─â care reflect─â razele Soarelui la o mare distan╚Ť─â. (< fr. h├ęliotrope)
HELIOTR├ôP1 ~i m. 1) Plant─â exotic─â cu tulpina erect─â, cu frunze eliptice ╚Öi flori mici, alb─âstrui sau albe, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n industria parfumului. 2) Ulei eteric ob╚Ťinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. h├ęliotrope
HELIOTR├ôP2 ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-├«nchis din care se confec╚Ťioneaz─â obiecte (mici) de podoab─â. 2) Piatr─â semipre╚Ťioas─â corespunz─âtoare. 3) Colorant ├«ntrebuin╚Ťat la vopsitul ├«n violet al unor textile. /<fr. h├ęliotrope
*eliotr├│p m. (vgr. ß┐żeliotr├│pion, d. ß┐ż├ęlios, soare, ╚Öi trop├ę, ├«ntoarcere, tr├ępo, ├«ntorc). Bot. Un fel de plante boraginee din zona t├│rid─â, ─şar unele, cu flor─ş mirositoare, ╚Öi din zonele temperate (V. och─şu soarelu─ş). Se ma─ş d─â acest nume ╚Öi florilor care se ├«ntorc dup─â soare, ca floarea soarelu─ş. S. n., pl. ur─ş ╚Öi oape. Min. O peatr─â pre╚Ťioas─â verde cu pete ro╚Öi─ş (varietate de calcedonie). V. girasol, turnesol.
HELIO- ÔÇ×soare, lumin─â, radia╚Ťii solare, solar, ├«nsoritÔÇŁ. ÔŚŐ gr. helios ÔÇ×soare, lumin─âÔÇŁ > fr. h├ęlio-, germ. id., engl. id. > rom. helio-. Ôľí ~aeroterapie (v. aero-, v. -terapie), s. f., expunere terapeutic─â la soare; ~centric (v. -centric), adj., 1. Care are soarele drept centru. 2. Raportat la centrul soarelui; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipar poligrafic ad├«nc ╚Öi policrom; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre vie╚Ťuitoare) Care prezint─â afinitate pentru lumina solar─â. 2. (Despre plante) Care cre╚Öte ├«n regiuni ├«nsorite; ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze periferice ├«nsorite din coroana arborilor; ~filie (v. -filie1), s. f., atrac╚Ťie patologic─â fa╚Ť─â de lumina soarelui; ~fite (v. -fit), s. f. pl., fotofite*; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., 1. adj., (Despre plante) Care nu suport─â lumina solar─â. 2. adj., s. m. ╚Öi f., (Persoan─â) Care sufer─â de heliofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â morbid─â de lumina solar─â; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat pentru fotografierea globului solar. 2. Aparat telegrafic optic care utilizeaz─â razele solare. 3. Aparat pentru m─âsurarea puterii calorice a soarelui. 4. Aparat meteorologic care ├«nregistreaz─â perioadele din zi cu timp ├«nsorit. 5. Aparat folosit pentru copierea pe h├«rtie heliografic─â, cu ajutorul luminii solare sau artificiale; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Procedeu de tipar calcografic, care folose╚Öte cli╚Öee de cupru, ob╚Ťinute pe cale fotochimic─â, acoperite cu un strat de granule fine de asfalt. 2. Reproducere ├«n mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 3. Descriere a soarelui; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a soarelui de c─âtre unele popula╚Ťii primitive; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul soarelui; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea diametrului aparent al soarelui ╚Öi al planetelor; ~nastie (v. -nastie), s. f., fotonastie*; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afec╚Ťiunile provocate de razele soarelui; ~plastie (v. -plastie), s. f., procedeu de gravur─â fotografic─â ├«n relief; ~sciofite (v. scio-, v. -fit), s. f. pl., plante adaptate at├«t pentru regiunile ecologice ├«nsorite, c├«t ╚Öi pentru cele umbrite; ~scop (v. -scop), s. n., dispozitiv optic care se ata╚Öeaz─â la o lunet─â pentru observarea discului solar; ~stat (v. -stat), s. n., instrument optic folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare dintr-o direc╚Ťie determinat─â; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendin╚Ť─â a plantelor de a se ├«ndrepta c─âtre o surs─â de lumin─â; sin. heliotropism; ~terapie (v. -terapie1), s. f., tratament const├«nd ├«n expunerea direct─â a corpului la ac╚Ťiunea razelor solare ultraviolete; ~term (v. -term), adj., (despre lacuri s─ârate) a c─ârui suprafa╚Ť─â are un strat izolator de ap─â dulce, care ├«mpiedic─â iradierea c─âldurii ├«n atmosfer─â; ~termie (v. -termie), s. f., fenomen fizic care const─â ├«n p─âstrarea de c─âtre apa unor lacuri s─ârate a c─âldurii solare ├«nmagazinate, mai mult dec├«t ├«n regiunile ├«nvecinate; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere tipografic─â ├«n care se utilizeaz─â substan╚Ťe coloidale expuse la ac╚Ťiunea razelor solare; ~trop (v. -trop), s. m. ╚Öi n., 1. s. m., Plant─â exotic─â ornamental─â din familia boraginaceelor, cu frunze ovale ╚Öi flori mici alb─âstrui, utilizat─â ├«n industria parfumului. 2. s. n., Varietate verde sau ro╚Öie de calcedonie, cu pete galbene ╚Öi str─âlucitoare la soare, din care se fac obiecte ornamentale. 3. s. n., Materie colorant─â solubil─â ├«n ap─â, utilizat─â la vopsitul bumbacului. 4. s. n., Instrument geodezic de semnalizare, format dintr-o oglind─â plan─â care reflect─â razele soarelui la o mare distan╚Ť─â; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care se orienteaz─â ├«n direc╚Ťia izvorului de lumin─â; ~tropie (v. -tropie), s. f., tendin╚Ť─â a plantelor de a se ├«ndrepta c─âtre o surs─â de lumin─â; sin. heliotropism.

Heliotrop dex online | sinonim

Heliotrop definitie

Intrare: heliotrop (s.m.)
heliotrop s.m. substantiv masculin
  • silabisire: -li-o-trop
Intrare: heliotrop (s.n.)
heliotrop s.n. substantiv neutru
  • silabisire: -li-o-trop
heliotrop s.n. substantiv neutru
  • silabisire: -li-o-trop